Relația noastră cu mâncarea și alimentația începe să se formeze foarte devreme. Este influențată de mesajele pe care le primim, fie prin atitudini și comentarii adresate nouă, fie prin intermediul celor pe care îngrijitorii noștri le-au modelat. De exemplu, un părinte care îi numără fiecare calorie copilului, un frate critic în fața oglinzii sau un bunic care ne îndeamnă să nu ne abținem de la mâncare. Apoi, desigur, mai există și cantitatea monumentală de mesaje pe care le primim de la societate, care includ o industrie de dietă care valorează 192 de miliarde de dolari, doar în SUA. Aceasta se bazează pe faptul că ne simțim rău din cauza greutății noastre și vedem alimentele ca fiind cel mai bun prieten al nostru, dar și cel mai mare dușman al nostru, în mod alternativ.
Oricare ar fi poveștile noastre despre mâncare, cei mai mulți dintre noi ne dorim să ne raportăm corect la aceasta. Mulți oameni se luptă deja cu gândurile critice despre corpul lor. Aceste gânduri pot afecta fiecare aspect al modului în care mâncăm, dar și ceea ce simțim atunci când o facem.
Dietele devin tot mai populare, iar cele mai recente date CDC arătând că 17% dintre americani aveau una în 2018. Un raport din 2021 al APA privind „Stresul în America” 2021 a arătat, în plus, că 61% dintre adulții americani au spus că au suferit modificări nedorite de greutate de la începutul pandemiei. Având în vedere toate acestea, acum este momentul să provocăm orice ruptură în relația noastră cu mâncarea.
Când vine vorba de a schimba modul în care ne simțim despre noi înșine și ne gândim la alimentele pe care le mâncăm, să ne punem aceste trei întrebări poate fi de mare ajutor:
1. Care sunt semnalele pe care le primiți în legătură cu mâncarea?
Primele noastre experiențe de hrănire au un impact puternic pe parcursul vieții noastre. Dacă nu putem recunoaște și diferența dintre atitudinile pe care le-am interiorizat în jurul alimentelor, este probabil să continuăm subconștient un ciclu de autocritică sau chiar auto-pedepsire.
Făcându-ne timp pentru a reflecta asupra tipurilor de semnale pe care le-am primit în legătură cu mâncarea, ar fi un prim pas corect înainte de schimbarea modului în care ne raportăm la mesele zilnice. Când facem acest exercițiu, unele dintre aceste semnale pot fi evidente. Poate că am avut rude care ne spuneau în mod constant că suntem „grași” sau ne puneau la diete pentru a slăbi. Este posibil ca alte mesaje să fi fost mai subtile. Poate am observat-o pe mama noastră părea supărată după ce și-a ciupit talia în oglindă sau pe tatăl nostru căzând într-un tipar de restricție extremă care l-a făcut iritabil. Când eram tulburați în copilărie, s-ar putea să ni se înmâneze în mod repetat o prăjitură, în încercarea de a ne liniști, creând din neatenție un model de comportament care percepe dulciurile ca mod de calmare. Indiferent dacă știam asta sau nu, la acea vreme, ideile noastre despre mâncare se formau în acele momente.
2. Care sunt vocile tale interioare critice atunci când te așezi la masă?
Este mult mai dificil pentru oameni să-și găsească propriul ritm și echilibru natural atunci când mâncarea în sine poate stârni sentimente de anxietate și vinovăție. Mulți oameni se luptă cu gânduri și sentimente diverse legate de felul în care arată și ceea ce manâncă. Un element major care alimentează această anxietate și vinovăție (împreună cu îndoiala de sine) este „vocea interioară critică”.
Vocea interioară critică este ca un antrenor crud în capul nostru care întărește și elaborează gândurile și atitudinile distructive pe care le-am interiorizat de-a lungul vieții noastre. Acest critic interior se poate concentra foarte mult pe ceea ce mâncăm și modul în care ne hrănim. „Nu poți să mănânci asta. Ce este in neregula cu tine? Ești scăpat de sub control. Ești atât de nepoliticos” sau, alternativ, „meriți o recompensă, a fost o săptămână grea” sau „trebuie să te calmezi, doar să ai un răsfăț”.
3. Cum ai trata un prieten în această situație?
Cum te simți când un prieten își face reproșuri în fața ta? Sau urmează încă o dietă dureros de restrictivă?
Reacțiile noastre, în astfel de situații, pot varia foarte mult, dar rămân în aria de empatie și compasiune. Și totuși, rareori suntem înclinați să ne extindem aceeași compasiune asupra noastră.
Suntem perfect dispuși să ne suprimăm și să aplicăm tot felul de reguli și reglementări asupra propriilor noastre corpuri. Nu ne gândim niciodată să contestăm modurile rele în care ne tratăm când vine vorba de mâncare. Nu suntem dispuși să ne acordăm atenție propriilor nevoi sau să ne acceptăm foamea naturală.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
