De ce renunțarea la „Zilele orașului” nu rezolvă problemele bugetare

Autor: Anca Murgoci

Un festival bine organizat este o investiție pentru o comunitate. Exemplele nu lipsesc. La Sibiu, cea mai mare parte a resursei financiare alocată de la bugetul local este direcționată către Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS). Dar FITS aduce anual mii de turiști, vizibilitate internațională, încasări directe și indirecte în economie (cazare, restaurante, transport). Sibiul a devenit un reper cultural european, iar festivalul este motorul, a spus jurnalistul Val Vâlcu.

Ziaristul continuă și cu alte exemple: La fel, Craiova cu Festivalul Shakespeare, finanțat public, dar care atrage trupe din toată lumea și contribuie la imaginea orașului.

Festivalul Scrumbiei la Galați, Zilele orașului Târgu Jiu sau sărbătorile din comunități mici sunt, uneori, singurele momente din an în care „se întâmplă ceva” pentru oamenii de acolo. Au și ele rostul lor, sunt identitare, iar cultura locală nu trebuie demonizată doar pentru că uneori pare „neimportantă”, a mai zis jurnalistul Val Vâlcu.

La Festivalul Scrumbiei, de exemplu, nu doar se prăjește pește. Se reactivează o memorie colectivă, legătura cu Dunărea, cu pescuitul, cu ritmul comunității. Se creează un spațiu de întâlnire între localnici și vizitatori, între trecut și prezent. Poate nu pare mult, dar în multe locuri din România, asta e singura formă de cultură accesibilă.

Să renunțăm la festivaluri nu este o idee pentru a aduce bani la buget. Asta înseamnă să tai pomul ca să scapi de omizi. Problema nu e că avem evenimente, ci că unele poate sunt prost gândite, netransparente, supraevaluate.

Ce câștigă orașul după ce dă acei bani? Turiști. Imagine. Investiții. Viață culturală. Problema este nu că se fac astfel de festivaluri, ci „când se sare calul”, cum ar spune Ilie Bolojan, când se exagerează. Astfel de evenimente nu trebuie tăiate cu totul, trebuie doar orientate spre scopul lor real: cultura, comunitatea și coeziunea.