Denumirile populare ale lunii – Brumar, Brumarul mare, Promorar – surprind aspectul meteorologic de bază al acestui moment al anului, cel al căderii brumelor groase și a promoroacei, dar și aspectul economic, cel al fermentării și limpezirii vinului (Vinar, Vinicer).
”Brumar” sau ”vinar” cum e numită în tradiţia populară, luna noiembrie vine cu temperaturi mai scăzute, cu nopţi mai lungi (de 14 ore) şi cu zile scurte (de doar zece ore – partea de zi iluminată de Soare).
Denumirea lunii noiembrie (lat. november) derivă de la cuvântul ”novem” care înseamnă nouă, deoarece a reprezentat luna a noua în fostul calendar roman. Este a unsprezecea lună a anului în calendarul gregorian şi are 30 de zile, potrivit Alba24.
Tradiții și superstiții în luna noiembrie
Luna noiembrie este numită în popor şi „vinar”, adică luna vinurilor, în noiembrie fiind vremea fermentării şi limpezirii vinului în butoaie.
În vechile calendarele populare erau multe sfaturi legate de lucrările gospodăreşti ale acestei luni, dar şi legate de practicile de medicină populară, descântece şi sfaturi oraculare, prin care se puteau face farmece.
Prima săptămână a lunii noiembrie se încheie cu sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (8 noiembrie). În Transilvania, se făcea ”turta arieţilor” (arieţii fiind berbecii separaţi de oi). Dacă turta cade cu faţa în sus, e semn că oilor le va merge bine când vor făta; dacă va cădea cu faţa în jos, se spune că le va merge rău.
A doua săptămână este marcată de Lăsata Secului (14 noiembrie) pentru Postul Crăciunului. Începând din această zi, din cele mai vechi timpuri li se îngăduia copiilor să se adune seara acasă la unul dintre ei ca să înveţe colindele şi să-şi facă planul pentru perioada de colindat. Tot în această perioadă oamenii se adunau la şezătoare, un străvechi şi unic obicei românesc.
A treia săptămână este Săptămâna Ovideniei, cu care se spune că începe iarna. Săptămâna se încheie cu sărbătoarea religioasă Intrarea în biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), sărbătoare cunoscută în tradiţia populară sub numele de Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia. Dacă în această zi va fi senin (soare), atunci vara va fi secetoasă, dacă va fi înnorat, peste an vor fi epidemii. Tradiţia spune că atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie
13 noiembrie: Sfântul Ioan Gură de Aur
Se spune că nu este bine ca oamenii să se certe în această zi, pentru că vor avea parte de ghinion până la finalul anului. De asemenea, este bine să dai de pomană unor oameni mai nevoiași decât tine. O altă tradiție spune că este bine să nu te îndestulezi cu mâncare în această zi de sărbătoare, pentru că Sfântul Ioan Gură de Aur trebuie cinstit prin cumpătare.
14 noiembrie: Sfântul Apostol Filip
De ”Ziua lupului”, este începutul Filipilor de toamnă. Legenda spune că Filipii au fost apostoli aruncaţi într-o groapă plină cu lupi și au scăpat nevătămaţi, prin credință. Alții spun că Filipii ar fi fost 6 fraţi rătăcitori prin lume, cu puterea de a-i poci pe cei ce nu-i cinsteau. În folclor, Filipii au puterea de a apăra casele de foc, de lupi, de şerpi şi de primejdii.
Se spune că în această zi nu este bine să mături, să dai gunoiul afară din casă, să macini, să coşi sau să deschizi ferestrele ori să dai cu împrumut.
Se mai spune că, dacă fetele nemăritate ţin post negru în această zi, imediat după Paşti se vor mărita.
Resturile și firmiturile de la masa de Lăsatul secului se aruncă numai înspre Răsărit, pentru a nu se împrăștia belșugul fără rost. Postul este unul al Bucuriei, căci nu este foarte restrictiv, iar marele eveniment de la final este Nașterea Mântuitorului.
16 noiembrie – Sfântul Matei
De Sfântul Matei, fetele obişnuiau să meargă la fântâna din mijlocul satului şi, la cântatul cocoşului, aprindeau o lumânare şi o puneau pe margine. Se spune că, pentru care merită, lumina ce se reflectă în apă se va transforma şi îi va arăta fetei chipul viitorului soţ. Tot acum, femeile lucrează până la amiază pentru a avea spor în casă anul viitor.
30 noiembrie – Sfântul Andrei
Sfântul Andrei a fost numit și „Apostolul Lupilor”, în amintirea prezenţei pe teritoriul geto-dacilor, al căror simbol era lupul. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, lupii încep să vorbească cu grai de om, iar bariera dintre viață și moarte slăbește, astfel că strigoii și moroii încep să umble pe pământ, în locurile pe care le vizitau când erau în viață.
Superstiţiile din bătrâni susţin că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu îţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară.
Astfel, în noaptea Sfântului Andrei, „umblă strigoii” să fure „mana vacilor”, „minţile oamenilor” şi „rodul livezilor”. Strigoii sunt spirite ale celor morţi, care, din diverse motive, n-au mai ajuns pe tărâmul de dincolo. În această noapte, aceste spirite devin periculoase, distrugătoare, aducând calamităţi, boli şi nefericire. În aceste condiţii, usturoiul este folosit pentru apărarea gospodăriei – uşile şi ferestrele casei, grajdurile, coteţele erau unse cu usturoi zdrobit pentru a preveni pătrunderea duhurilor rele sau se atârnau cununi împletite de usturoi.
Tot în noaptea Sfântului Andrei se poate prevedea cât de rodnice vor fi livezile şi ogoarele. Oamenii aduc în casă crenguţe de vişin, le pun în apă şi, dacă înfloresc până la Crăciun, vor avea un an bogat. Un alt mijloc este semănarea de grâu în mici vase sau folosirea a 12 cepe (pentru cele 12 luni ale anului) lăsate în pod până la Crăciun – cele stricate sunt semn de lună ploioasă, cele încolţite sunt semn de bogăţie.
Pentru a împiedica pătrunderea spritelor rele în case, oamenii întorceau toate vasele și cănile cu gura în jos, pentru a nu exista „nicio gură de intrare” în locuințele lor.
O altă superstiție legată de ziua de Sfântul Andrei este că fetele necăsătorite care își pun un fir de busuioc sub pernă își vor visa ursitul. La miezul nopții, exista obiceiul ca fetele tinere să întoarcă un ulcior cu gura în jos, apoi puneau cărbuni încinși pe fundul vasului de lut și rosteau câteva cuvinte pentru a cuceri bărbatul iubit. Se spune că în noaptea de Sfântul Andrei, incantațiile și rugăciunile sunt mai puternice.
Agheasma și busuiocul erau și ele folosite în alungarea duhurilor rele, fiind utilizate, alături de usturoi, inclusiv la prepararea mâncărurilor, dar și în hrana pentru animale.
Bunicii obișnuiau să pună de Sfântul Andrei grâu la încolțit într-un vas, cu puțină apă sau pământ. Acum însă, puțini sunt cei care mai știu de ce se pune la încolțit grâul de Sfântul Andrei. Superstiția spune că înălțimea și desimea grâului crescut până la Anul Nou arată cum va fi anul viitor pentru persoana respectivă. Un grâu sănătos și înalt semnifică un an prosper și un viitor îmbelșugat, dar și sănătate și succese.
Grâul pus la încolțit poate prevesti și cât de bogată va fi recolta anului care urmează. Un grâu bogat anunță un pământ rodnic și o recoltă generoasă, însă un grâu scurt și uscat prevestește un an sărac în recolte.
Un alt obicei legat de grâu spune că fetele care vor să afle cu cine se vor mărita trebuie să pună 41 de boabe de grâu sub pernă, iar acela care le va fura grâul le va fi soț.
Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul lor soţ.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
