Preţurile la produsele alimentare sunt în creştere, pentru a 12-a lună consecutivă, şi au atins cel mai ridicat nivel din septembrie 2011 încoace, conform ONU, departamentul pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO).
FAO publică lunar propriul său Food Price Index, care măsoară modificările de preţuri înregistrate la un coş de alimente format din cereale, uleiuri vegetale, lactate, carne şi zahăr. În luna mai 2021, acest indice a crescut până la 127,1 puncte, de la o valoare de 121,3 puncte în luna aprilie (o cifră revizuită uşor în sus faţă de valoarea iniţială de 120,9 puncte).
Creşterea din ultima lună a fost stimulată în primul rând de avansul preţurilor la cereale, care au înregistrat o creştere de 6% comparativ cu luna aprilie şi una de 36,6% în ritm anual. În interiorul acestei categorii, preţurile la porumb au fost în frunte, cu un avans de 89,9% comparativ cu luna mai a anului trecut.
De asemenea, preţul uleiurilor vegetale a crescut cu 7,8% în luna mai, în principal ca urmare a majorării cotaţiilor la uleiul de palmier, în contextul unei creşteri modeste a producţiei în Asia de Sud-Est, în timp ce cotaţiile la ulei de soia au fost influenţate de perspectivele unei cereri mondiale robuste din partea producătorilor de biodiesel.
VEZI Preţurile alimentelor, la cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani
"Fapt unic în ultimii 50 de ani"
"Raportul ONU este urmarea unui raport mai important, al FAO, de acum o lună, care arată că preţurile la alimente au crescut în mod permanent în ultimele 10 luni, fapt unic în ultimii 50 de ani. Această creştere pe 10 luni de zile este foarte îngrijorătoare. Explicaţiile FAO sunt următoarele: o reducere a suprafeţei cultivabile din toată lumea, ca urmare a dezvoltării industriilor, scăderea preţurilor la achiziţie a făcut imposibilă modernizarea muncii în agricultură, dar şi efectele anumitor programe considerate pozitive la început. Cele care ţin de revoluţia verde, mai ales. Au însemnat o creştere a agriculturii în mod spontan, dar apoi o scădere din cauza costurilor de întreţinere. Problema care este? Că scade şi producţia pe plan mondial, nu doar la vegetale, dar şi la carne şi lactate. Se apreciază că este un fel de anticameră a crizei agro-alimentare mondiale, care ar putea începe în 5-10 ani, pentru că raportul dintre creşterea consumului şi creşterea producţiei este în defavoarea consumului. Aici apare şi o altă problemă. Marele importator de produse agricole şi carne, care este China, a avut probleme cu importurile, fapt care a făcut să existe stocuri mari de carne în UE, iar cheltuiala suplimentară cu stocurile a dus la creşterea preţurilor", a declarat Mircea Coşea pentru DC NEWS.
Probleme mari pentru România
"Pentru România, problema este de două ori mai complicată. Noi trăim din importuri, din produse agro-alimentare, între 68-70 la sută. Costul de import va creşte, deci va creşte şi costul la raft şi vor fi implicaţii asupra deteriorării deficitului balanţei comerciale şi s-ar putea ca leul să scadă faţă de euro. A doua problemă a României este că nu avem o politică agrară. Asta nu înseamnă să semeni, să treieri, ci o viziune asupra capacităţii de utilizare a resurselor proprii prin adăugare de valoare adăugată. Adică procesarea producţiei agricole. Noi vindem produsul agricol în stare de materie primă şi importăm prelucrat. Pierdem valoare adăugată şi nu câştigăm calitate.
Un lucru grav, în opinia mea, este că nici la acest moment agricultura nu este concepută la nivelul decidenţilor politici ca unică şansă pe care România o are de a se dezvolta şi de a se moderniza în viitor. Agricultura României se poate tripla, deci în situaţia în care s-ar intra în criză agrară, România ar putea deveni un mare producător, cu câştiguri foarte mari. Dar nu e cazul deocamdată, este uitată cu totul agricultura, nu se fac cheltuieli cu irigaţii, nu se plătesc subvenţiile, e complicată situaţia. Şi e complicată mai ales anul ăsta, când din cauza condiţiilor meteo, producţia de legume şi fructe nu va fi bună. Şi mai apare o problemă, aceea că România, faţă de toate ţările ex-comuniste, are o politică de vânzare a pământului foarte liberă. Noi vindem foarte uşor străinilor. Teoria naţională spune că nu e nimic dacă vindem, că pământul rămâne în ţară. Problema este că proprietarul pământului dictează preţul. Deci pe teritoriul nostru putem avea producţie la nivel de preţ mondial, pentru că producătorii străini nu vor ţine seama de faptul că trebuie să lucreze pe o piaţă internă, ei se vor acomoda modului de lucru cu un preţ de pe piaţa străină. Deci acum agricultura este cea care suferă cel mai mult prin lipsă de concept, de politică, şi este una dintre marile probleme în viitor, dacă nu se iau măsuri imediate" a mai spus specialistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
