Concret, CJUE consieră că un serviciu de intermediere precum Uber, al cărui scop este de a conecta, prin intermediul unei aplicații smartphone, conducătorii auto neprofesioniști care utilizează propriul vehicul cu persoane care care doresc să efectueze călătorii urbane, trebuie considerat ca fiind legat de un serviciu de transport și, prin urmare, trebuie calificat drept "un serviciu în domeniul transporturilor".
Sursa citată subliniază că ”serviciu în domeniul transporturilor” poate însemna și ”închiriere mașină cu șofer”, așa cum este regelementat în UK, Franța, Germania, Italia sau ”ride sharing/transport contra-cost cu mașina privată”, așa cum este reglementat în Estonia, SUA, Finlanda, Lituania.
[citeste si]
În consecință, CJUE subliniază că un serviciu precum Uber trebuie exclus din ”domeniul de aplicare al libertății de a presta servicii în general, al directivei privind serviciile pe piața internă și al directivei privind comerțul electronic.” Prin urmare, CJUE subliniază că ”statele membre au sarcina de a reglementa condițiile în care aceste servicii trebuie furnizate”. Totodată, aflăm că Uber ”nu este acoperit de libertatea de a presta servicii în general, ci de politica comună în domeniul transporturilor”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
