Potrivit CIADO, concluziile sunt următoarele:
Ca și cocaina, dependența de control, de putere și de bani au aceleași efecte, în speță, un nivel crescut de dopamină, dopamina fiind produsul intern ce creează dependență de stimulul care o creează, dar și dorința de a avea mai mult. Efectele pe care le provoacă puterea și banii, dar în special controlul, pentru politicieni au aceleași rezultate ca și cocaina: euforia, o stimă de sine foarte ridicată, dar și partea negativă a acestei dependențe, adică anxietatea, depresia sau paranoia.
Constatăm prin studiul nostru că dependența de putere a politicienilor duce la nevoia de a fi iubiți, pentru că ei se dovedesc în timp prea săraci în interior și compensează acest lucru cu bogățiile exterioare. Pentru toate acestea, politicianul ajunge la un nivel de disponibilitate în a minți, în a înșela încrederea celor care i-o acordă, iar banii pentru el îi alimentează orgoliul și opinează că îi dau prestigiu social.
Detenția nu îi mai sperie
Analizând viețile oamenilor politici, trăirile, viața conjugală, observăm că majoritatea au probleme în ceea ce privește armonia în cuplu, echilibrul sufletesc, trăirile interioare și exterioare. Constatăm prin studiul nostru că politicianul ajuns într-o funcție de conducere nu administrează corect puterea ce o obține și acest lucru ține strict de cultura individuală și pregătirea profesională. El se simte invincibil, dar nu pentru a desăvârși menirea funcției pe care o ocupă, ci din dorința de a trece la o altă treaptă a puterii. Nu se mulțumește cu ce a obținut și dorește următoarea treaptă, până la cea mai înaltă. Politicianul, fie din zona administrației publice centrale, locale sau din zona legislativă nu înțelege că această dorință de a ajunge în vârful piramidei îl va duce la riscuri în care va deveni corupt, inuman și sec în interiorul său. Ajunge la nivelul la care o eventuală detenție nu îl sperie, detenție care de fapt nici nu îl va schimba și nici îl va vindeca, pentru că el deja va avea o problemă psihică, problemă ce se tratează prin psihoterapie, nu prin pușcărie.
Terapie de șoc: limitare număr mandate
La politicienii care au prea multe mandate, studiul a scos în evidență două efecte negative: aroganța și nervozitatea, având un temperament coleric sau unii chiar excentric.Totodată, la aceste persoane cu multe mandate, constatăm o tulburare de personalitate narcisistă-megalomanică, lipsită de empatie, cu o dorință exagerată să apară la TV sau în public, nu pentru un bine al comunităților, ci doar pentru propria persoană. Tulburarea lor de personalitate histrionică sau de multe ori chiar la nivel de teatralism îi duce la manipularea celor din jur, astfel încât ei să fie mereu în centrul atenției. Ceea ce constatăm cel mai grav este tulburarea de personalitate paranoidă, ajungând la nivel de neîncredere și suspiciune în ceilalți, viața lor fiind rigidă și axată doar pe critici.
Ca o concluzie, CIADO opinează că în această perioadă a democrației românești, orice președinte, primar sau om politic este bine să rămână în funcție doar un mandat. Niciodată al doilea mandat nu s-a dovedit a fi mai bun ca primul. Din cercetarea noastră s-a dovedit că în cel de-al doilea mandat, dependențele și problemele psihice deja există, sau în multe cazuri chiar sunt accentuate. Considerăm că oamenii politici ar trebui să fie obligați să meargă la psiholog, să facă psihoterapie lunară, întrucât sănătatea lor mentală este importantă atât pentru comunitățile pe care le reprezintă, cât și pentru România, ca stat independent și unitar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
