[caption id="attachment_224261" align="alignleft" width="310"] foto: pchdinamo.ro[/caption]
Dinamo București a pierdut pe teren propriu, scor 2-0, în dauna ucrainienilor de la Metalist Harkov, prima manșă a play-off-ului pentru accederea în grupele Europa League. Scorul reflectă exact realitatea din teren. Câștigurile serii pentru Dinamo sunt portarul Bălgrădean, puștiul Matei și o peluză impresionantă, care și-a încurajat favoriții pe tot parcursul partidei, indiferent de evoluția jucătorilor și a scorului.
Buongiorno, Dario
La ora 10 antrenorul lui Dinamo, Dario Bonetti, ajunge la stadionul din Șoseaua Ștefan cel Mare. Își parchează Loganul alb în fața arenei și este admonestat de doi motocicliști ( ce nu păreau dintre cei mai înfocați suporteri ai lui Dinamo) nemulțumiți de modul în care italianul și-a lăsat mașina parcată, în cel mai pur stil românesc, pe bulevard, blocându-le banda pe care circulau.
Joaca de-a biletele
În jurul prânzului la casele de bilete era mai degrabă liniște. În Ștefan cel Mare, bârlogul dinamoviștilor, era deschisă o singură casă, la care bătea vântul. Fanii dinamoviști nu se înghesuiau să-și procure bilete pentru meci. În jur de cinci persoane erau în fața casei de bilete, dezamăgite de faptul că tichetele pentru tribuna a doua de pe Național Arena se epuizaseră. Ținând cont de prețurile destul de ridicate ale biletelor - între 15 și 200 de lei – un bilet de 25 de lei la tribuna a doua m-am gândit că este cel mai potrivit pentru mine, așa că am pornit spre
Național Arena, în speranța că voi găsi acolo. În zadar… Bilete la tribuna a doua nu se mai găseau la case cu o zi înainte de meci ( găsim diseară la bișnițari de două ori mai scumpe ). Așa că am decis să urmăresc meciul din peluză, alături de ultrașii dinamoviști. Cu toate că la locul de disputare al meciului erau deschise trei case de bilete, nici aici nu erau mai mult de zece persoane la coadă.
În jurul orelor 19:30, cu o oră înainte de fluierul de start al partidei, ajung în zona stadionului Național Arena. Suporterii încep să curgă spre arenă. Zona este împânzită de polițiști, jandarmi și agenți de securitate. Până să ajung la poarta stadionului sunt “agățat” de un bișnițar: “ – Vreți bilete, băieți? ” Mă opresc o secundă… “ – De care aveți? ” “ - La peluză. ” “ – Cu cât le dați?” “ 50 de lei. Ia repede că e ultimele, nu mai găsești. ” “50 de lei?! Erau 15 lei la case astăzi” “ Vreți bilete sau nu? Dă-mi 80 de lei pe două că nu mai găasești altele. Astea e ultimele ”. Mi-am continuat drumul spre poarta de acces în stadion cu o mare satisfacție în suflet. “ Ce bine că mi-am luat singur bilet astăzi… ”.
“ Trebuie să rezistăm dacă vrem să existăm ”
După două filtre de stewarzi ajung la locul de pe bilet, în inima peluzei. O bucată de hârtie albă mă așteaptă pe scaun. Mă uit în jur… toate scaunele sunt acoperite cu hârtii albe sau roșii. “ Hmm… au pregătit coregrafie. ” Ușor ușor scaunele din jurul meu se ocupă. Primii care ies la încălzire sunt portarii dinamoviști, iar fanii din jurul meu aclamă. Sunt scandate numele celor doi portari, iar aceștia salută pe rând galeria. “ Joacă Bălgrădean azi. E în formă ”, se aude din spate. La câteva minute ies și jucătorii de câmp dinamoviști la încălzire, iar peluza explodează. “ Di-na-mo, Di-na-mo ”. Fiecare jucător este chemat să salute galeria, iar la final este rândul antrenorului să fie aclamat de peluză. În jurul meu optimismul predomină printre suporterii alb-roșii. “ Batem 3-0 azi ”. “ Măcar la un gol să câștigăm”. “Batem fără probleme”. Chiar dacă ai avea altă părere nu ar fi prea indicat să o exprimi în mijlocul galeriei. Între timp dinamoviștii încep să tragă la poartă, iar unele mingi par să țintească ultrașii din peluză. “ Sunt încă la încălzire, își reglează tirul”, îmi zic. Cu 10 minute înainte de ora începerii partidei, jucătorii celor două echipe se retrag la vestiare, iar inelul I de pe Național Arena este plin. În partea opusă de stadion, suspendați în înaltul tribunei, apar suporterii echipei oaspete. Galeria lui Metalist este formată din cel mult 100 de suporteri, care însă nu se pot face auziți între cei aproximativ 20.000 de “câini”. Apar echipele pe teren și dintr-o dată toți cei din jurul meu se ridică în picioare și ridică deasupra capului hârtia de pe propriul scaun. Tot stadionul aplaudă. “ Trebuie să rezistăm dacă vrem să existăm ” a fost mesajul pe care l-am transmis, urma să văd acasă. Începe meciul, iar fanii din peluză fac o atmosferă superbă. Nimeni nu stă jos, nimeni nu tace. Toată lumea cântă.
Echipele de start:
Dinamo: Bălgrădean - Luchin, Grigore, Koulubaly, Pulhac - Issa Ba ( ’60 Galcev ), Munteanu ( ’77 Axente ) , Boubacar - Matei, Ţucudean, Alexe ( ’65 Curtean )
Rezerve: Naumovski, Nica, Rus, Dănciulescu.
Metalist: Goryainov - Obdradovici, Guyeye, Torsiglieri, Fininho - Torres - Edmar, Willian ( ’58 Blanco ), Cleiton ( ’82 Marlos) , Sosa - Cristaldo ( ’68 Rebanok )
Rezerve: Sharpar, Disljenkovici, Shelayev, Lysenko.
Bălgrădean, eroul dintre buturi
Oaspeții încep tare partida, iar după zece minute deschid scorul dintr-o lovitură liberă executată impecabil, în vinclu, de Cleiton. Spre surprinderea mea, peluza dinamovistă se comportă de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat și continuă să cânte și să-și încurajeze favoriții. Dinamoviștii amenință o singură dată poarta adversă în prima jumătate de oră. Par că le e teamă să depășească linia de centru, iar ucrainienii ( impropriu spus, deoarece Metalist este o selecționată mondială, cu brazilieni, argentinieni etc.) par a fi făcuți din alt material – aleargă mai repede, au mai multă forță, sunt mai tehnici. Se termină prima repriză, iar Dinamo nu a ajuns la poarta oaspeților de mai mult de trei ori, în timp ce Bălgrădean a fost cel mai activ „câine”. Cu câteva minute înainte de pauză stadionul începe să se golească, pentru ca la pauză să fie aproape pustiu. Lumea se inghesuie la “ hot-dogi ”, chipsuri, cola și țigări. Pe Național Arena nu se fumează, decât la pauză, în afara arenei, și nu se sparg semințe. Toată lumea pare să știe asta. Începe repriza a doua, iar suporterii își ocupă locurile. Țucudean amenință în două rânduri poarta adversă în numai trei minute, dar nu face decât să-i enerveze pe ucrainieni. După trei intervenții ale lui Bălgrădean, golul doi al lui Metalist vine, în mod inevitabil, în minutul 56. În jurul meu nicio reacție. Toată lumea cântă. Metalist pare mulțumită cu scorul afișat pe tabelă, iar Dinamo preia inițiativa, dar fără să își creeze ocazii clare. În minutul 67 Fininho vede al doilea galben și este eliminat. Spectatorii încep să spere într-o revenire a favoriților, iar în minutul 76 Cătălin Munteanu ratează cea mai mare ocazie a echipei sale. Toată peluza oftează adânc la intervenția portarului advers. “ Lasă, bă, să dăm și noi un gol, nu ți-e rușine?” Până la final dinamoviștii nu mai reușesc nimic notabil, iar meciul se termină cu scorul de 2-0 pentru Metalist Harkov. La final cei mai mulți spectatori încep să fluiere și să huiduie, dar cei din peluză continuă să cânte superb. Și-au scos fularele, steagurile și cântă. De-a dreptul impresionant. Merită toată admirația băieții ăștia. Ți se face pielea de găină dacă stai acolo, în mijlocul lor. Jucătorii vin să îi salute și să le mulțumească. Au fost și înjurături, și scandări urâte, dar per ansamblu, galeria dinamovistă merită felicitată pentru atmosfera creată la acest meci. Fete, băieți, cu mic, cu mare, au creat cu toții o atmosferă superbă, chiar dacă prestația favoriților a lăsat de dorit. În teren au vrut, nimic de zis, dar numai atât au putut.
Mircea Lucescu spunea cu o zi înainte de meci că Dinamo va juca împotriva Barcelonei Ucrainei. Așa a și fost. Aceeași desfăsurare și același deznodământ ca la meciul disputat de “câini” împotriva
Barcelonei adevărate cu numai câteva zile înainte.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
