Timp de decenii, imaginea românilor în presa și societatea italiană a fost una afectată de stereotipuri negative și asocieri sistematice cu criminalitatea. Multe familii de români, ca reacție de apărare, evitau să mai vorbească limba maternă cu copiii lor sau să își declare originile. Cu toate acestea, anul 2026 a marcat o cotitură istorică în percepția publică din peninsulă.
„În 2026 am asistat la o cotitură în ceea ce privește imaginea României în Italia, și asta datorită sărbătorii și evenimentelor legate de Anul Cultural România-Italia, o inițiativă absolut extraordinară”, explică Miruna Căjvăneanu, jurnalistă cu o experiență de peste 20 de ani la Roma și co-autor al volumului „Rădăcini la Jumătate - 30 de ani de imigrație românească în Italia”, în prima ediție a emisiunii „Românii care schimbă comunități”, moderată de Gabriel Nuță-Stoica, redactor-șef adjunct ȘtiriDiaspora.ro. Evenimentele de anvergură, precum marile expoziții dedicate istoriei și culturii românești deschise în principalele orașe italiene la sfârșitul lunii iunie, au oferit publicului italian o perspectivă complet diferită.
Această schimbare se datorează și maturizării asociațiilor românești, care au trecut de la evenimente superficiale la proiecte culturale de durată.
„E foarte important să vorbim despre drepturi, nu neapărat să vorbim despre acele festivaluri în care ne autocelebrăm, în care punem o cămașă care poate e de artizanat fără să știm că nu e cămașa tradițională românească și ne batem cu pumnul în piept. Sunt acele evenimente care lucrează la un alt nivel, la un nivel mai profund, la un nivel constant”, spune jurnalista.
Ca exemple, sunt amintite activitățile asociației „Villaggio Romeno” (Satul Românesc) de la Pavona, care promovează cultura română de peste 15 ani, Festivalul Talentelor din Diaspora și colaborările cu instituții de prestigiu precum Muzeul Bran.
CITEȘTE ȘI: Tot ce fac bine românii din Italia. Miruna Căjvăneanu ia pulsul comunității în fiecare zi
„Dacă românii s-ar înscrie pe listele electorale la Roma, am putea avea liniștit cel puțin doi consilieri”
În ciuda ponderii demografice uriașe, influența politică și administrativă a românilor în Italia rămâne extrem de redusă. Deși au dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale, rata de înscriere pe listele electorale este extrem de scăzută, ceea ce blochează accesul comunității la pârghiile de decizie locală.
„Gândiți-vă că dacă românii s-ar înscrie pe listele electorale la Roma, am putea avea liniștit cel puțin doi consilieri”, punctează Căjvăneanu. Obstacolele din calea implicării civice sunt atât practice, cât și psihologice:
Lipsa de timp și prioritățile economice: „Foarte mulți dintre ei lucrează de dimineață până seară, au ca obiectiv să asigure familiei acea siguranță economică de care au nevoie”.
Neîncrederea moștenită față de clasa politică: „Avem tot bagajul pe care ni-l purtăm în spate, antropologic vorbind, din România, cu neîncrederea față de clasa politică, cu regimul prin care am trecut. Deci este o neîncredere în mijloacele democratice, în mijloacele de reprezentare”.
Absența recompenselor financiare: Funcția de consilier local în Italia nu aduce beneficii materiale mari, dar implică sacrificii enorme din punct de vedere personal și profesional. „Înseamnă bani, timp, energie, înseamnă să-ți pui deoparte cariera ta pentru a fi mereu conectat la o comunitate 24 de ore din 24. Și din punct de vedere material este doar un jeton de prezență care este absolut minim, câteva zeci de euro atunci când participi la o ședință de consiliu”.
Participarea civică nu ar trebui privită ca „politică”. Ar trebui privită ca o modalitate de a influența calitatea vieții de zi cu zi. „Dacă noi plătim taxe, atunci cu siguranță putem să spunem: 'OK, vrem ca transportul în comun, sistemul de gestionare al gunoaielor sau accesul la școli' să fie influențate de noi, prin delegarea unor consilieri care să se ocupe de aceste exigențe care sunt și ale noastre”, spune jurnalista.
Succes diplomatic istoric: Recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe Române în Italia
Unul dintre cele mai importante succese recente pentru comunitatea românească din peninsulă îl reprezintă recunoașterea oficială a Bisericii Ortodoxe Române de către statul italian. Acest demers reprezintă un pas uriaș în consolidarea statutului juridic și social al românilor și beneficiază de un consens politic rar întâlnit în Parlamentul de la Roma.
„A fost recunoscută Biserica Ortodoxă Română ca biserică recunoscută oficial. A fost un vot extraordinar de susținere în Parlamentul italian, și în concordanță partidele de orice culoare politică au susținut această recunoaștere. Suntem într-un fel într-o altă etapă”, spune Miruna Căjvăneanu.
Această realizare reflectă și o schimbare de strategie la nivelul Ambasadei României în Italia, care în ultimii ani a adoptat o atitudine mult mai proactivă și diplomatică în relația cu instituțiile mass-media și autoritățile italiene.
„În ceea ce privește ambasada, în ultimii ani am văzut o strategie foarte bună de prevenire și chiar de acțiune. Au fost întâlniri constante ale ambasadoarei cu reprezentanți ai celor mai importante instituții de media, cu reprezentanți ai principalelor ziare, și ăsta este cel mai important lucru pentru a pune bazele unei informări corecte. Rezultatele s-au văzut”, subliniază jurnalista.
Eliminarea cozilor de la Consulatul din Roma și vindecarea complexelor din trecut
Pe lângă îmbunătățirile de imagine la nivel macro, românii din Italia resimt schimbări pozitive și în interacțiunea cu serviciile consulare, un punct istoric de nemulțumire și frustrare. Dialogul constant dintre asociațiile civice și diplomați a început să dea roade concrete.
„Am remarcat că, de exemplu, nu mai sunt cozi la Roma, nu se mai așteaptă săptămâni la rând pentru a obține o programare, este un ghișeu dedicat situațiilor de urgență. Cel puțin la Roma, unde eu pot verifica, există un dialog”, spune Miruna Căjvăneanu.
Pentru viitor, marea provocare a comunității rămâne depășirea barierelor psihologice interioare și construirea unei încrederi în forțele proprii.
„Mulți au ajuns aici chiar clandestin și rămâne cumva acest complex de inferioritate care nu are o bază și care creează pe termen lung un sentiment de frustrare. Dacă depășim cumva acest sentiment și ne uităm într-adevăr în oglindă să vedem că suntem capabili, că am construit, atunci putem avea mai multă încredere în noi înșine și în ceea ce ne înconjoară”, susține jurnalista.
Căjvăneanu își încheie analiza cu un apel la solidaritate și deschidere: „Mi-aș dori ca românii care se uită la noi să aibă mai multă empatie față de ceilalți, să nu pornească mereu încrâncenați atunci când au un raport cu ceilalți, indiferent că sunt conaționali sau cetățeni ai țării gazdă”.