"SCRISOARE DE SCUZE.
Dragii mei copii, anul acesta mă gândisem că ar fi timpul ca şi voi, la fel cu toţi copiii din România, adică 4,2 milioane de suflete, să primiţi o alocaţie mai mare. Știu că nu ar fi fost de ajuns, dar mă gândisem că ar fi timpul să primiţi ceva mai mult. Din păcate, o criză lacrimogenă, un plânset cvasigeneralizat al unor oameni care au câştigat miliarde de euro în ultimii ani, mă pune în situaţia să nu pot să vă dau o alocaţie mai mare. Poate dată viitoare sau poate niciodată, pentru că voi veţi creşte şi nu veţi mai avea nevoie de sprijinul meu.
Dragii mei părinţi, anul acesta mă gândisem că ar fi timpul ca şi voi, împreună cu toţi pensionarii din România să primiţi ceva în plus la pensie, să vă puteţi bucură un pic, pe timpul cât mai sunteţi în viaţă, de venituri care să vă permită să nu mai trăţi de pe o zi pe altă. Ar fi fost nepreţuit zâmbetul vostru şi cuvântul de mulţumire după ce v-ați sacrificat viaţa pentru a construi o ţară şi de a ne naşte pe noi.
Din păcate, o criză lacrimogenă, un plânset cvasigeneralizat al unor oameni care au câştigat miliarde de euro în ultimii ani, mă pune în situaţia să nu pot să vă pot da o pensie mai mare. Poate data viitoare sau poate niciodată, pentru că timpul vostru este prea scurt pentru a putea aştepta să se oprească din plânset cei ce au destul.
Dragi oameni cu venituri sociale, cu pensii minime, anul acesta mă gândisem că ar fi timpul ca şi voi, peste 1 milion de oameni, să puteţi trăi, măcar la un nivel cu cei care primesc salariul minim pe economie. Știu că nu ar fi fost de ajuns, dar mă gândisem că ar fi timpul să primiţi ceva mai mult.
Dragi salariați plătitiţi cu salariul minim, anul acesta mă gândisem că şi voi, 1,7 milioane de persoane ați putea avea un trai decent şi ați putea primi o creştere de salariu de cel puţin 10%. Din păcate, o criză lacrimogenă, un plânset cvasigeneralizat al unor oameni care au câştigat miliarde de euro în ultimii ani, mă pune în situaţia să nu pot să vă pot da un salariu mai mare.
Nu pot redistribui zecile de miliarde de euro către cei mulţi. Am aşa o reţinere că moare economia şi nu se mai pot face alte zeci de miliarde euro prin sacrificiul vostru.
Înţelegeti, nu?", se arată în scrisoarea lui Adrian Câciu.
"Sunt lacrimi bogate! Lacrimi de aur!"
"Daţi cămaşa de pe voi, vă rog, că miliardarii plâng! Salvaţi-i că voi sunteţi salvarea lor! Draga mea ţară, anul acesta îmi propusesem să te indatorez mai puțin. Să poţi şi tu să respiri că doar ai crescut în ultimi trei ani cât alții în 10 ani. Din păcate, nu pot să mă ţîn de ce mi-am propus!
Plângăcioşii îmi cer să te îndatorez cu înca 25 miliarde. Cum aş putea să îi refuz? Sau aş putea? Sau aş putea să fac acel împrumut pe care ei îl doresc şi să îi finanțez, în timp ce vă sacrific pe voi toţi cei de mai sus, dar uite cum aş zice să fac: Aş putea să îi finanțez cu împrumuri de tip pledged asset, prin care ei să pună gaj, acţiuni sau proprietăți, pe perioada împrumurilor!
În felul ăsta, măcar nu aş mai fi nesigur cum am fost şi în 2010 că în timp ce îi finanţez pe ei, vă sărăcesc pe voi!
Nu în ultimul rând îmi cer scuze și antreprenorilor români care și-au sacrificat viața pentru a avea o afacere și și-au plătit oamenii și taxele la stat. Mă gândisem că ar fi timpul să primiți mai mult sprijin din partea statului, dar nu cred că mai pot face prea mult.
În marea învolburată, rechinii plâng mai tare! Poate, dată viitoare!
Până atunci însă, îmi cer scuze! E criză! Sunt lacrimi! Lacrimi bogate! LACRIMI DE AUR!", a mai scris economistul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
Ascultă în română
