Expunerea mai mare la poluarea aerului este asociată cu o mai mare conectivitate funcțională a creierului la preadolescenti, în timp ce expunerea la zgomotul din trafic nu a oferit aceleași rezultate, conform unui studiu condus de ISGlobal, o instituție susținută de Fundația ”la Caixa”. De asemenea, descoperirile identifică primii ani de viață ca fiind cea mai sensibilă perioadă de expunere la poluarea aerului.
Poluarea aerului și zgomotul cauzat de trafic afectează un număr tot mai mare de oameni din întreaga lume.
”Știm deja că minorii sunt deosebit de vulnerabili la efectul acestor expuneri, din cauza metabolismului lor imatur și a creierului în curs de dezvoltare”, spune cercetătorul ISGlobal și autoarea principală Mónica Guxens.
De fapt, mai multe studii ale lui Guxens au găsit o asociere între expunerea la poluarea aerului cauzată de trafic în timpul copilăriei timpurii și modificări ale structurii creierului, scrie Science Daily.
Zone ale creierului diametral opuse dezvoltă rețele de conectivitate în urma expunerii la poluarea fonică
În acest studiu, echipa de cercetare a folosit imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru a explora dacă o expunere mai mare la poluarea aerului sau la zgomot ar putea fi, de asemenea, asociată cu posibile modificări ale conectivității creierului (adică modul în care diferitele regiuni ale creierului interacționează).
”Utilizarea RMN-ului a deschis noi posibilități în cercetarea epidemiologică pentru investigarea structurii și funcționării creierului”, spune Guxens.
Cercetătorii au folosit datele a 2.197 de copii din Studiul Generația R, născuți între aprilie 2002 și ianuarie 2006 și care locuiesc în Rotterdam, Țările de Jos. Ei au estimat nivelurile de oxizi de azot (NOx și NO2) și de particule (PM) de la casele participanților în diferite perioade de timp: în timpul sarcinii, de la naștere până la 3 ani, de la 3 la 6 ani și de la 6 ani, până la vârsta la care a fost efectuată scanarea RMN. Nivelurile de zgomot datorate traficului rutier au fost estimate folosind hărțile de zgomot existente. Între 9 și 12 ani, participanții au fost invitați să facă o scanare RMN în stare de repaus (adică fără stimuli externi).
Descoperirile arată că expunerile mai mari la absorbanța NO2 și PM2.5 (un indicator al particulelor de carbon negru) de la naștere până la 3 ani și la NOx de la 3 până la 6 ani au fost asociate cu conectivitate funcțională a creierului mai mare în mai multe regiuni ale creierului din preadolescenti.
Asociațiile au fost identificate în zone ale creierului implicate predominant în două rețele care au funcții puternic opuse: rețeaua negativă a sarcinii (sau „mod implicit”) tinde să fie activată în condiții de repaus și rețeaua pozitivă a sarcinilor tinde să fie activată în timpul sarcinilor care necesită atenţie.
Rezultatele sunt diferite față de așteptările cercetătorilor
”Încă trebuie să înțelegem consecințele acestei activități crescute a ambelor rețele în condiții de odihnă, dar deocamdată putem spune că conectivitatea creierului la copiii expuși la niveluri mai mari de poluare a aerului este diferită de ceea ce ne-am aștepta”, spune Laura Pérez. -Crespo, primul autor al studiului.
Perioada de la naștere până la 3 ani a fost cea cu cea mai mare susceptibilitate la poluarea aerului, iar carbonul negru a fost poluantul cel mai asociat cu modificările conectivității creierului. După cum notează autorii, principala sursă de carbon negru și oxid de azot în orașele europene sunt vehiculele diesel. Expunerea la zgomot acasă nu a fost asociată cu diferențe de conectivitate a creierului, chiar dacă mai multe studii arată că zgomotul afectează dezvoltarea cognitivă la copii.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
