A1 a împlinit 45 de ani. Câte autostrăzi aveam dacă nu înnebunea Ceaușescu. Când a fost gândită ATransilvania

Construcția primei autostrăzi din România a început pe 4 februarie 1967. A1 a fost gata în 1973, dar lucrările la centura Piteștiului și alte modernizări au continuat până în 2011. De ce au început comuniștii cu drumul dintre Capitală și Pitești? În epocă, s-a spus că autostrada a fost făcută pentru Uzina Dacia, cel mai important obiectiv industrial de la acea vreme, și pentru legătura cu Vestul, pe Valea Oltului. O porțiune a autostrăzii a fost lăsată, strategic, fără separatoare de sens, pentru a permite aterizarea unor avioane, în cazul că aeroporturile ar fi fost bombardate. Chiar dacă decizia i-a aparținut, în 1967 Ceaușescu ținea cont de sfaturile specialiștilor.  Data începerii lucrărilor coincide cu un studiu realizat, în perioada 1967 - 1969, de Institutul de Proiectări în Transporturi (IPTANA), scrie România, aflată în plin proces de industrializare, urma modelul occidental și se pregătea să dezvolte o structură de autostrăzi. Studiul IPTANA era similar studiilor de fezabilitate cu care ne-au obișnuit autoritățile după 1989. La fel ca după revoluție, nici atunci studiile nu au fost puse integral în practică. Dacă studiul IPTANA se concretiza, am fi avut  circa 3.200 kilometri de autostradă.

 Coridorul IV, anticipat în 1969 de IPTANA

 Studiul anticipa evoluția traficului până la nivelul anului 1990 și trebuia să decidă între construirea de drumuri de mare viteză sau autostrăzi. Totul era corelat cu evoluția economiei și valorile de trafic previzionate.

Din păcate, economia românească e lovită de șocul petrolier, iar ambițiile personale ale lui Ceaușescu dirijează investițiile în alte zone. Zvonuri din epocă susțineau că ”tovarășa” ar fi invocat posibilitatea folosirii autostrăzilor de către ruși, în cazul unei invazii. Nici mișcarea românilor dintr-o localitate în alta nu era pe placul regimului, benzina era raționalizată, iar mașinile considerate un lux.