„Cred că urșii nu s-au dus în hotel că voiau cazare sau se plictiseau în pădure și au zis să încerce și ei patul moale al unui hotel. Situația asta nu a apărut totuși peste noapte. Adică, bun, am înțeles, a intrat urs într-un hotel, dar sunt, de fapt, ani de zile de habituare a animalelor față de oameni și de resursele de hrană din apropierea localităților și, da, în jurul hotelurilor sunt și coșuri de gunoi care nu sunt securizate și care atrag. După care, bineînțeles, de acolo găsește o ușă deschisă și merge mai departe. Dar, până la urmă, e normal să fie și oamenii speriați. Totuși, trebuie să depășim logica asta în care reacționăm doar după incidente și nu construim prevenție”, spune Tudor Tim Ionescu pentru DC News.
Ideea centrală este că problema nu este episodul din hotel. Este procesul lung care l-a făcut posibil.
CITEȘTE ȘI: Urșii au băgat spaima în locuitorii din Argeș: Zeci de apeluri la 112 într-o singură săptămână
Tudor Tim Ionescu: „Există două categorii de urși în acest moment”
Tudor Tim Ionescu explică faptul că există modele deja testate în Europa, dar aplicarea lor în România rămâne fragmentată.
„Săptămâna trecută am fost la un seminar la Băile Tușnad, sunt un model de bune practici în ceea ce înseamnă gestionarea urșilor și nu mai au niciun fel de incidente cu urși, deși sunt în mijlocul populației și a zonei respective. Și acolo a fost un seminar făcut de cei de la WWF România, dar au venit inclusiv specialiști din echipele de intervenție BIT, Bear Intervention Team din Croația, și am discutat și despre metode de capturare, de tranchilizare, dar și despre managementul lor”, spune realizatorul DC Anima.
Modelul prezentat se bazează pe colaborare între autorități, specialiști și comunități locale, dar mai ales pe intervenție rapidă și prevenție.
„Și în managementul acestor carnivore mari, există niște bune practici care sunt aplicate și în alte state europene, care împart cu noi aceleași populații de urși, că urșii nu știu frontiera neapărat. Vorbim de ceea ce înseamnă Croația, Slovenia, Serbia, în partea asta a Carpaților. De exemplu, sunt niște protocoale foarte clare care presupun o colaborare între autorități, specialiști și comunitățile locale. Se lucrează foarte mult pe prevenție, cum spuneam, pe intervenție rapidă și pe reducerea habituării animalelor, că asta este, de fapt, problema pe care nu o conștientizează și nu vor să o accepte nici autoritățile locale, de multe ori, nici cele naționale, și mai ales cetățenii”, explică Tudor Tim Ionescu.
Una dintre ideile centrale din analiză este împărțirea comportamentului urșilor în două tipuri:
„Și anume că există, din punct de vedere etologic-comportamental, aproape două categorii de urși în acest moment. Există urșii sălbatici, care stau și își văd de viață și nu au treabă cu comunitățile urbane. Și există niște urși care au început să fie condiționați de prezența unor surse alternative de hrănire, care îi fac să nu mai aibă niciun fel de apetit și de apetență pentru a căuta mâncarea așa cum erau ei obișnuiți, pentru că ei știu că există niște surse. Și sursele, de cele mai multe ori, înseamnă coșurile de gunoi. Iar managementul deșeurilor, cu tot dragul, este o problemă pe care o știm cu toții, dar nimeni nu o adresează așa cum ar trebui. De la orașe mari care, oriunde te plimbi sunt gunoaie, până la comunități mai mici, unde găsești mini-gropi de gunoi cu containere și coșuri de gunoi nesecurizate”.
VEZI ȘI: Mesaje RO-ALERT după apariția unor urși în Piatra-Neamț, Farcașa și Bicaz Chei
Ce ar trebui făcut, concret
Soluțiile propuse de Tudor Tim Ionescu:
„Asta trebuie să facem la nivel național, adică să avem niște echipe de intervenție care să fie bine pregătite, asta cu siguranță, să avem niște protocoale clare de intervenție, să intervenim rapid, înainte ca animalele să devină foarte habituate cu prezența surselor acestea de mâncare, gestionarea serioasă a deșeurilor, educație publică, de asemenea. Da? Nu facem poză cu ursul, adică toate lucrurile astea pe care noi le repetăm”.
Se adaugă și măsuri tehnice, deja folosite în alte state.
„Și, bineînțeles, și elemente de descurajare, care înseamnă garduri electrice, care înseamnă pubele anti-urs, așa cum sunt cele de la Tușnad. Nu este nicio fizică cuantică, dar, într-adevăr, sunt niște pubele care nu permit urșilor să acceseze mâncarea”, adaugă Tudor Tim Ionescu.
Exemple din afară și lecțiile ignorate în România
În Croația, un caz discutat în cadrul seminarului arată cât de mult contează infrastructura.
„Ne povesteau cei din Croația că au avut un caz chiar lângă un hotel. Un proprietar al unui hotel reclama faptul că este un urs pe acolo care vine în satul respectiv și dă târcoale. Ei au spus, `dom'le, luați, vă rugăm, coșurile de gunoi de aici, pentru că, ok, noi încercăm să-l capturăm și să-l relocăm, dar luați coșurile de gunoi`. Și ce s-a întâmplat? Bineînțeles că a ignorat cu desăvârșire sfaturile acestor specialiști și a păstrat în continuare coșurile de gunoi în același loc și în momentul în care ei au montat o cușcă cu niște mâncare înăuntru, ne-au și arătat momentul, ursul a venit, s-a îndreptat spre cușca deschisă cu mâncare înăuntru și la un metru a simțit mirosul mult mai puternic care venea de la coșurile de gunoi din lateral și s-a reorientat, s-a dus la coșurile de gunoi, a mâncat de acolo și după aia a plecat”, povestește Tudor Tim Ionescu.
Extreme și lipsa de soluții
Discuția publică, spune Tudor Tim Ionescu, alunecă frecvent spre soluții radicale: „împușcarea urșilor sau, mă rog, cealaltă invenție, azilul pentru urși. Discutarea despre un azil pentru urși denotă lipsa de cunoaștere sau dorință de a înțelege ce înseamnă fenomenul urșilor. Asta cred că spune multe despre autoritățile care nu se ocupă să gestioneze problemele așa cum trebuie și când te trezești cu ursul într-o situație critică vii cu propuneri din astea absolut nefondate”.
În final, concluzia rămâne legată de organizare și responsabilitate.
„Lipsesc și echipele de intervenție suficient de bine pregătite și dotate în județele unde avem problemele acestea frecvente cu urși. Și în foarte multe cazuri încă se improvizează foarte mult. Lipsesc niște protocoale clare și uniforme”, spune realizatorul DC Anima.
Se adaugă și lipsa de coerență între instituții.
„Vedem că fiecare instituție își pasează responsabilitatea de la una la alta și intervențiile ajung să depindă mai mult de contextul momentului decât de o procedură standardizată. Am văzut, anul trecut, tragedia cu ursuica care, în mod absolut justificat, apărându-și puii, a atacat acel motociclist care a oprit ilegal să-i dea el din mână mâncare să-și facă poze cu ursuica, da? Și toată lumea `vai de mine, aoleu, turistul nostru, sărăcuțul turist, care vai, nevinovat, a fost ucis de un urs în România`. Cam astea erau titlurile la prima oră. Repede, repede, repede să împușcăm ursuica, după care stai să cauți puii și n-au fost găsiți. Unul singur a fost găsit care este în adăpostul de la sanctuarul de la Zărnești. Ceilalți doi, cel mai probabil, au murit în condiții tragice”, mai spune Tudor Tim Ionescu.
O problemă care nu începe la incident. Începe cu mult înainte
Exemplul atacului asupra unui motociclist este folosit ca ilustrare a reacțiilor publice dezechilibrate și a intervențiilor întârziate.
„Lipsește prevenția reală, gestionarea deșeurilor, containerele anti-urs, sancționarea hrănirii animalelor, intervenții rapide când apar primele semne de habituare. Ursul ăla nu cred că a venit el pentru prima dată la hotel din vârful muntelui”, atrage atenția Tudor Tim Ionescu.
Ursul nu ajunge din pădure direct într-un hotel sau într-o localitate. Drumul lui este gradual, alimentat de acces constant la hrană și lipsa intervenției timpurii.
„Dacă aşteptăm să ne trezim literalmente cu ursu' în pat, în primărie, ca să ne dăm seama că e o problemă, atunci e clar că nu există nicio dorinţă de măsuri”, conchide realizatorul DC Anima.
Puteți urmări și o ediție DC Anima în care Cristian-Remus Papp, expert WWF România, explică la DC Anima, emisiune realizată de Tudor-Tim Ionescu la DC News și DC News TV, ce nu trebuie să faci niciodată dacă te întâlnești cu un urs și cum poți reacționa corect pentru a evita un conflict.