Două plaje, doi ani de blocaje, zeci de petiții și controale peste controale
Un investitor spune că a ajuns să plătească statului pentru un sector de plajă pe care tot statul nu îl lasă să-l exploateze, în timp ce un alt proiect, Caelia, a fost oprit după ce investiția ajunsese aproape de final. În spatele conflictului au rămas procese, documente despre care investitorul Alin Bucur spune că au dispărut din dosarele autorităților și o întrebare: Dacă proiectul era ilegal, de ce a fost lăsat să fie construit?
Alin Bucur a cerut sprijinul autorităților, a trimis un memoriu către toate instituțiile: Parlament, Procuratură, ministerele de resort
Sunt două sectoare: Caelia și cel din zona Hotelului Rex din Mamaia. Alin Bucur încearcă de aproximativ doi ani să obțină sprijinul autorităților. A transmis memorii și petiții către numeroase instituții ale statului, dar și la Bruxelles.
Investitorul a vorbit despre abuzuri, controale repetate și un blocaj administrativ care, în cazul Caelia, a ajuns în instanță.
Caelia, închisă de aproape doi ani. „Suntem asediați”
„Suntem de doi ani închiși și nu funcționăm și avem controale o dată pe săptămână. Nu știu dacă există o structură a statului pe care să nu o cunosc sau care să nu fi venit în control la o unitate ÎNCHISĂ”.
Investitorul vorbește chiar despre un „asediu” instituțional și spune că, uneori, controalele ar avea loc la intervale de numai câteva zile: ISU, Garda de Mediu, instituții din domeniul gazelor sau energiei. Compania nu desfășoară activitate turistică în locație, ci doar păzește și conservă bunurile rămase acolo.
Al doilea caz: plaja din fața Hotelului Rex. Chiria a fost plătită de doi ani, dar plaja nu funcționează.
Situația de la Caelia nu este singurul conflict reclamat de investitor. Firma familiei sale deține și un contract pentru sectorul de plajă din fața Hotelului Rex. Acolo, situația este diferită: Alin Bucur plătește chiria de aproximativ doi ani, însă nu a primit toate documentele necesare pentru a putea începe activitatea. Două sectoare de plajă sunt în prezent afectate de blocaje administrative și litigii.
Cum a început proiectul Caelia
Alin Bucur a zis că... evident că proiectul Caelia nu ar fi fost început fără consultarea autorităților. Înaintea investiției au existat discuții cu Apele Române și Primăria pentru realizarea unui proiect de plajă la standarde europene. Investitorul nu ar fi început lucrările înainte de obținerea documentelor pe care le considera necesare. A luat toate avizele, autorizația, tot absolut. Proiectul a fost inițial privit favorabil inclusiv datorită locurilor de muncă și veniturilor pe care urma să le genereze. Ulterior însă, situația s-ar fi schimbat radical.
I s-ar fi transmis să oprească proiectul
Potrivit omului de afaceri, în timpul lucrărilor au început vizitele și controalele reprezentanților instituțiilor. Au fost amenințări și i s-a transmis că va avea probleme dacă proiectul nu este oprit.
De aici pornește una dintre acuzațiile centrale formulate de Alin Bucur: Proiectul Caelia ar fi deranjat „pe cineva foarte puternic”.
Controlul din 16 mai 2024, unul dintre momentele-cheie
Un episod asupra căruia Alin Bucur insistă este controlul efectuat în data de 16 mai 2024 de inspectori ISC din București. Verificarea a început în jurul orei 9:00. Ulterior s-a constatat că existau probleme privind competența efectuării controlului. Documentele necesare controlului au fost obținute abia ulterior. În aceeași zi, în jurul orei 18:00, ar fi fost chemați angajați ai ABADL Constanța pentru semnarea unor documente, deși programul instituției s-ar fi încheiat la ora 16:00.
Controlul din dimineața zilei de 16 mai avea toate documentele și aprobările necesare în momentul în care a început?
Alin Bucur a zis că societatea poate demonstra traseul documentelor prin corespondența dintre instituții.
Schimbare la conducerea ISC Constanța înaintea opririi proiectului
Un alt moment indicat de investitor este data de 29 mai 2024.
Acesta afirmă că atunci ar fi avut loc o schimbare la conducerea ISC Constanța și că ar fi fost adus un responsabil din Maramureș. Respectiva persoană a fost cercetată pentru abuz în serviciu. Aceasta ar fi fost adusă pentru a semna documentele necesare opririi proiectului.
Autorizația proiectului Caelia a ajuns în instanță. Alin Bucur spune că aceasta ar fi fost contestată de un ONG și că societatea sa a câștigat procesul respectiv.
„Cineva foarte puternic” ar fi vrut oprirea proiectului, acuză investitorul
Alin Bucur consideră că numărul instituțiilor mobilizate în cazul Caelia și succesiunea controalelor nu pot fi explicate printr-o simplă funcționare obișnuită a administrației. El vorbește despre existența unei persoane „foarte puternice” care ar avea suficientă influență pentru a determina instituțiile statului să intervină.
Se conturează o situație care ridică mai multe semne de întrebare în privința modului în care a fost închiriată și ulterior administrată plaja din zona Hotelului Rex din Mamaia. Firma familiei sale a câștigat licitația pentru sectorul de plajă în urmă cu aproximativ doi ani, însă, deși achită în continuare sumele prevăzute de contract, nu poate desfășura activitatea pentru care a închiriat plaja.
Facturile sunt emise de Apele Române la fiecare trei luni și trebuie achitate, în timp ce obținerea documentelor și avizelor necesare pentru amenajarea plajei s-a transformat într-un proces care durează deja de doi ani.
Una dintre probleme ar fi apărut din cauza vecinătății cu Hotelul Rex, monument istoric de valoare națională. Deși nu se ocupă nimeni de 20 de ani de acest hotel. După câștigarea licitației, i s-a cerut inclusiv să obțină acordul proprietarului Hotelului Rex pentru amenajarea plajei.
Dacă un asemenea acord era necesar pentru exploatarea sectorului de plajă, de ce această condiție nu ar fi fost prevăzută de la început în caietul de sarcini al licitației?
Antreprenorul spune că, dacă ar fi știut înainte de licitație că realizarea investiției depinde de acordul unui terț, ar fi putut decide dacă mai participă sau nu.
Documentația pentru amenajarea plajei a trecut prin Comisia Zonală a Monumentelor Istorice și a primit aviz favorabil, cu anumite condiții. Ulterior însă, în procedură ar fi apărut o adresă din partea Rex Mamaia, societate care se află în insolvență și care și-ar fi exprimat dezacordul față de amenajarea plajei.
Antreprenorul reclamă și diferența de viteză cu care s-ar mișca documentele. Pentru propriile solicitări spune că a așteptat frecvent cel puțin 30 de zile, iar obținerea unui certificat de urbanism ar fi durat aproximativ șase luni. În schimb, în cazul documentelor care ar fi contribuit la blocarea proiectului, anumite demersuri s-au succedat de pe o zi pe alta.
După obținerea celorlalte avize, proiectul s-a lovit de un nou obstacol. Potrivit antreprenorului, Apele Române, instituția care a închiriat sectorul de plajă și care continuă să factureze chiria, nu a acordat avizul final necesar proiectului, fiind invocate probleme legate de PUZ.
Antreprenorul deține expertize care ar contrazice această problemă și invocă un precedent: Aceeași instituție i-a acordat anterior avizul pentru proiectul de la plaja Caelia.
Cum poate statul să închirieze un bun pentru desfășurarea unei anumite activități, să încaseze timp de doi ani bani pentru acesta, dar, în același timp, beneficiarul contractului să susțină că nu poate utiliza bunul în scopul pentru care l-a închiriat?
Alin Bucur a transmis un amplu memoriu către Guvern, Camera Deputaților, Senat, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, Comisia juridică, Apele Române, Ministerul Mediului, Ministerul Turismului, Curtea de Conturi și DNA. A sesizat inclusiv instituții europene. El cere explicații pentru ceea ce consideră a fi o succesiune de abuzuri și coincidențe greu de ignorat
Printre întrebările ridicate se află și cele referitoare la schimbările produse la conducerea unor instituții după izbucnirea scandalului. Antreprenorul a zis că directorul Apelor Române-Dobrogea Litoral a fost demis după ce a declarat public că a fost sunat pentru a opri proiectul și invocă, de asemenea, schimbarea conducerii ISC în contextul controalelor efectuate. Un alt punct al memoriului privește modul în care ar fi fost efectuate controalele asupra investiției.
Inspectorii nu au realizat măsurători topografice pentru stabilirea situației din teren, iar concluziile au fost trase în baza unor constatări vizuale și a unor fotografii: „Nu a efectuat nimeni aceste măsurători. Totul, la ochi”.
Pe 31 mai, compania a încercat să depună cererea pentru recepția lucrărilor. Reprezentantele firmei care s-au prezentat la registratură au fost refuzate. Întrebarea e cine a refuzat înregistrarea documentului, în baza cărei proceduri și dacă o instituție publică poate refuza primirea unei solicitări la registratură?! Ulterior a transmis documentul prin e-mail, menționând inclusiv faptul că depunerea fizică fusese refuzată. În aceeași zi, s-a întocmit un proces-verbal prin care lucrările erau considerate suspendate.
Fotografii din 16 mai pentru situația constatată la finalul lunii?
Alin Bucur a zis că în documentația folosită pentru justificarea măsurii au fost puse fotografii realizate pe 16 mai, cu aproximativ două săptămâni înainte de solicitarea recepției lucrărilor. Fotografiile au prezentat proiectul într-o etapă anterioară finalizării și au fost utilizate pentru a demonstra că lucrările nu erau terminate.
După evenimentele din 31 mai, a solicitat Apelor Române să efectueze un control la fața locului. Inspectorii s-au prezentat pe 4 iunie, au fotografiat situația existentă și au constatat că plaja îndeplinea condițiile pentru începerea activității.
Alin Bucur a solicitat Inspectoratului de Stat în Construcții Constanța să vină pe teren și să stabilească exact dacă există construcții ilegale și ce trebuie demolat. Inspectorii s-au deplasat în zonă, iar intervențiile au vizat anumite terase din vecinătate. După transmiterea memoriului către numeroase instituții, Alin Bucur a primit surprinzător de repede un răspuns din partea Administrației Naționale „Apele Române”. Răspunsul a venit în numai patru zile.
Rapiditatea răspunsului este pusă de acesta în contrast cu lunile în care afirmă că a așteptat pentru alte documente și avize.
Alin Bucur a ridicat inclusiv problema modului în care ar fi fost organizate controalele. În memoriu, antreprenorul spunea că fostul șef al Corpului de Control ar fi modificat regulamentul intern pentru a putea participa la verificări, întrucât, în forma anterioară, nu ar fi avut această competență.
Potrivit documentului citat de antreprenor, „în perioada 2023-2024, BC Cogen a fost titular al contractului de închiriere având ca obiect sectorul de plajă”, societatea având obligația să își desfășoare activitatea cu respectarea contractului, legislației, documentațiilor de urbanism aprobate și caietului de sarcini care a stat la baza atribuirii. Tocmai caietul de sarcini devine astfel unul dintre documentele centrale ale întregii povești.
Cum a putut statul să scoată la licitație un sector de plajă, să încheie un contract și să încaseze chirie, dacă ulterior chiar instituțiile statului au considerat că pe acel amplasament activitatea pentru care fusese închiriat bunul nu putea fi desfășurată în condițiile propuse?
Apele Române a zis că BC Cogen ar fi executat lucrări pe plaja Mării Negre, domeniu public al statului, fără să dețină actele de reglementare prevăzute de lege.
Alin Bucur a zis că tocmai Apele Române au fost implicate anterior în etapele necesare realizării proiectului.
Și mai interesant este un alt pasaj din răspunsul instituției.
Potrivit documentului citat de Alin Bucur, Apele Române arată că încălcarea obligațiilor contractuale de către BC Cogen s-ar fi produs „în mod culpabil și repetat” și ar fi „de notorietate”. Pentru susținerea acestei afirmații, instituția face trimitere la existența unor articole de presă, reportaje și emisiuni de televiziune referitoare la presupuse construcții ilegale realizate pe sectorul de plajă din Mamaia.
Alin Bucur se întreabă cum poate conducerea unei instituții publice să vorbească despre „construcții ilegale” prin raportare inclusiv la relatările din presă, în loc să indice exclusiv procese-verbale, expertize, măsurători, hotărâri sau alte documente oficiale.
Acuzație de dublu standard: „Eu mă chinui de doi ani să iau un aviz. În trei zile au apărut”
Alin Bucur acuză existența unui tratament diferit între operatorii de pe litoral. Invocă situația unui alt sector de plajă din Mamaia, verificat recent de reprezentanții Apelor Române și de Diana Buzoianu, ministra Mediului.
Autoritățile au anunțat public că respectiva amenajare nu avea toate documentele necesare și că urma să fie demolată dacă situația nu era remediată în termen de cinci zile. După numai câteva zile, situația s-a schimbat radical: Au fost obținute acorduri, avize și o nouă autorizație de construire, iar proiectul a continuat.
În schimb, Alin Bucur încearcă de aproximativ doi ani să obțină documentele necesare pentru celălalt sector de plajă. Deblocarea rapidă a celuilalt proiect ar fi venit după intervenții publice în sprijinul operatorului respectiv. Acesta vorbește despre doi parlamentari PSD și doi jurnaliști care ar fi susținut public menținerea plajei.
Într-un sistem în care solicitările ar putea fi urmărite electronic, cu data depunerii și ordinea soluționării vizibile ar deveni mult mai simplu de verificat cum o solicitare recentă ajunge să fie rezolvată înaintea uneia depuse cu luni sau chiar ani în urmă.
În 2023, au existat 98 de situații constatate de Apele Române în care operatorii aveau diferite nereguli. În toate cazurile au fost dispuse măsuri pentru remedierea problemelor, inclusiv sancțiuni și obligații de intrare în legalitate.
În schimb, în 2024, în cazul proiectului lui Alin Bucur nu s-a mai mers pe aceeași variantă, investiția fiind oprită. Nici nisip nu a avut voie să aducă. La alte plaje, alții au putut. Alin Bucur ceruse permisiunea de a aduce, pe propria cheltuială, nisip fin pe plajă. Cererea i-a fost refuzată, pe motiv că nisipul este protejat și că intervenția nu poate fi realizată. La alte sectoare de plajă din apropiere au fost aduse cantități importante de nisip.
Apele Române i-au reproșat lui Alin Bucur inclusiv faptul că statul pierde bani deoarece sectorul de plajă rămâne ocupat și nu poate fi exploatat.
În ultimii doi ani, Alin Bucur a transmis zeci de petiții prin care a cerut găsirea unei soluții temporare până la finalizarea litigiilor și afirmă că s-ar fi arătat dispus inclusiv ca plaja să fie din nou exploatată în condiții stabilite împreună cu autoritățile, urmând ca instanța să decidă ulterior cine are dreptate.
După aproximativ doi ani în care Alin Bucur a transmis petiții inclusiv către structuri ale Camerei Deputaților fără să primească răspunsurile așteptate, la Caelia s-a prezentat un control al Protecției Consumatorilor.
Situația l-a surprins deoarece societatea nu desfășura activitate comercială pe plajă în acel moment. Antreprenorul a zis că inspectorii i-au explicat că veniseră în urma unei adrese primite și că trebuiau să efectueze verificarea.
Potrivit unui document citit în timpul interviului de la DC News, cu puțin timp înainte fusese transmisă o sesizare către președintele Comisiei juridice, de disciplină și imunități din Camera Deputaților. În aceasta se invocau „informații disponibile în spațiul public” potrivit cărora sectorul de plajă Caelia ar fi ocupat de construcții ale căror autorizații ar fi expirat și pentru care nu ar mai exista contract.
Sesizarea ridica și suspiciunea că respectivele construcții ar fi fost racordate la rețeaua de energie electrică fără îndeplinirea condițiilor legale, situație despre care autorul petiției afirma că ar putea reprezenta un risc pentru siguranța publică. Documentul solicita analizarea oportunității unor eventuale modificări legislative și, dacă legislația existentă permite, sesizarea autorităților competente pentru verificări. Practic... s-a cerut o lege anti plaja Caelia. Ulterior, la Caelia au ajuns inspectorii Protecției Consumatorilor.
De ce ANPC?
Aici apare o întrebare pentru instituții: Care era competența ANPC în raport cu faptele reclamate în petiție? Dacă o unitate este închisă, care sunt consumatorii?!
Dacă suspiciunile priveau valabilitatea unei autorizații de construire, legalitatea unor construcții și racordarea acestora la rețeaua electrică, ce treabă avea Protecția Consumatorilor? Alin Bucur a zis că un membru al Comisiei juridice a Camerei Deputaților și-ar fi folosit poziția pentru a determina verificări asupra companiei. Alin Bucur afirmă că a formulat plângeri inclusiv la DNA în legătură cu această situație. Alin Bucur nu îi acuză pe inspectorii trimiși în teren, ci mecanismul prin care instituțiile ar fi fost sesizate succesiv. Potrivit lui, la intervale de câteva zile ar fi apărut noi controale, inclusiv din partea ISU, iar o parte dintre acestea ar avea legătură cu sesizări venite prin Comisia juridică a Camerei Deputaților.
Acuzații de „hărțuire instituțională”
Alin Bucur a zis că este supus unei forme de hărțuire instituțională și vorbește despre presupuse fapte de abuz în serviciu și fals. El a zis că o parte importantă a probelor sunt chiar documentele emise, semnate și înregistrate de instituțiile statului.
Prefectul a atacat autorizația de construire
O altă piesă importantă a cazului este un proces aflat pe rolul instanței din Constanța, în care prefectul a atacat autorizația de construire a proiectului. Demersul ar fi avut la bază procese-verbale ale Inspectoratului de Stat în Construcții în care se scria că din documentația autorizației lipseau două acte. Din această cauză, autorizația ar fi fost considerată nelegală. Atunci când dosarul a fost verificat la primărie, cele două documente nu s-au regăsit în documentația existentă acolo. Numai că Alin Bucur deține propriile exemplare ale celor două acte, care au ștampila și înregistrarea Primăriei.
Dacă acest lucru se confirmă, apare una dintre cele mai sensibile întrebări ale întregii anchete: Cum au putut lipsi din dosarul existent la primărie două documente care, potrivit lui Alin Bucur, fuseseră anterior depuse și înregistrate chiar de instituție?
Alin Bucur refuză să considere situația o simplă coincidență. Tocmai cele două documente invocate ulterior pentru contestarea legalității autorizației nu s-ar mai fi aflat în dosarul primăriei, în timp ce el păstrează copii care demonstrează depunerea lor. Una dintre piesele invocate este raportul de expertiză. Prefectura trebuie să explice când și în ce condiții documentele au dispărut din dosarul administrativ. Prefectul a solicitat ulterior un nou termen în dosar. Până la o hotărâre definitivă, legalitatea autorizației rămâne o chestiune aflată în litigiu.
PUZ-ul, o altă dispută
Autoritățile au invocat faptul că PUZ-ul nu ar permite investiția, în timp ce Alin Bucur afirmă exact contrariul. Proiectul nu a fost realizat în afara sistemului de autorizare, ci cu participarea și avizele instituțiilor statului, după care aceleași instituții ar fi început să conteste documentele pe baza cărora investiția fusese făcută.
În această logică, întrebarea-cheie devine: Dacă proiectul era incompatibil cu regimul juridic al plajei, cu urbanismul sau cu zona de protecție, în ce etapă trebuia statul să constate acest lucru și de ce investiția a fost lăsată să avanseze până la un asemenea nivel?
Dacă proiectul era într-adevăr ilegal, de ce a fost oprit abia după ce investiția era finalizată?
Alin Bucur a investit într-un proiect care trebuia să ofere inclusiv totul, inclusiv facilități de bază, precum toalete. Cine ar fi avut interesul ca proiectul să fie oprit exact în momentul în care era gata?
„De ce acest proiect, dacă a fost considerat ilegal, nu s-a oprit a doua zi, a treia, a zecea? De ce s-a oprit în ziua când totul a fost gata?”, întreabă Alin Bucur.
Merge chiar mai departe și se întreabă dacă cineva ar fi urmărit preluarea unei investiții deja realizate „la cheie”.
În Registrul unic de control apar patru instituții care au efectuat verificări în aproximativ trei ani. Unul dintre controale, efectuat de o structură de control de la nivelul Ministerului Mediului sau al Guvernului, s-a finalizat cu concluzia că toate condițiile erau îndeplinite și că proiectul era în regulă. Ulterior, un alt control al Administrației Naționale Apele Române ar fi ajuns la concluzii diferite.
Cum au putut instituții ale statului să verifice același proiect și să ajungă la concluzii contradictorii?
Antreprenorul a zis că verificările ar fi fost declanșate „la comandă”. El a depus plângeri și cere inclusiv despăgubiri pentru prejudiciile pe care spune că le-a suferit.
Se ridică problema răspunderii individuale a funcționarilor care semnează documentele și execută eventuale dispoziții nelegale.
În cazul în care instanțele sau organele judiciare ar constata existența unor abuzuri, una dintre întrebările importante va fi cine răspunde pentru prejudiciile produse: Instituția, conducerea acesteia, funcționarul care a semnat actul sau persoana care ar fi dispus măsura.
O relatare despre inspectori ISC care ar fi invocat „datoria”
Antreprenorul descrie și un episod petrecut în timpul unui control ISC. Una dintre cele două inspectoare prezente a început să plângă după ce a fost întrebată de ce procedează în acel mod și la ordinul cui efectuează verificarea.
Potrivit relatării sale, inspectoarele i-ar fi cerut să nu le înregistreze și ar fi spus că „își fac doar datoria”.
Aceleași două inspectoare apar în mai multe controale importante privind proiecte mari. În alte cazuri, operatorilor le-a fost permisă remedierea problemelor și reautorizarea.
Alin Bucur a zis că a documentat în ultimii doi ani activitatea de control și a mai spus că aceleași persoane ar fi apărut în mai multe situații-cheie. În celelalte cazuri, proiectele au ajuns să fie reautorizate sau au beneficiat de măsuri de remediere. În cazul Caelia, însă, susține că nu s-a oferit aceeași soluție.
Miza procesului depășește proiectul Caelia
În timpul discuției este ridicată și o problemă mai largă: raportul dintre investitor și instituțiile de control din România. Dacă un funcționar primește o dispoziție de la superior, dar aceasta este nelegală, simplul argument că „a executat ordinul” îl exonerează de răspundere? Cazul Caelia ar putea deveni relevant tocmai prin clarificarea acestui mecanism.
Apel direct către ministrei Mediului Diana Buzoianu
Dacă pentru alte plaje au putut fi găsite soluții în câteva zile, de ce situația de la Caelia nu poate fi analizată în același mod după mai bine de doi ani de conflicte și litigii?
Dacă proiectul Caelia era ilegal, de ce instituțiile statului l-au lăsat să ajungă aproape de finalizare înainte de a-l opri?
DCNews va solicita puncte de vedere de la Apele Române, Ministerul Mediului, ISC, Prefectura Constanța, Primărie și celelalte instituții vizate.