Un studiu efectuat la nivel european arată că tinerii nu mai au obişnuinţa lecturii, dobândită în timpul liber, când ar putea citi ca să se distreze. Acest lucru le crează dificultăţi la liceu sau facultate. Pentru că au dat romanele de aventuri pe filme şi seriale, copii de azi vor avea performanţe mai slabe la şcoală şi vor reuşi mai greu pe piaţa muncii. O soluţie parţială ar fi să înlocuim lectura cărţilor cu cititul subtitrării, la televizor, ceea ce ar favoriza şi învăţarea limbilor străine, pe care copilul le aude în paralel cu traducerea. În multe ţări europene se foloseşte însă dublarea filmelor şi desenelor animate. România a reuşit să păstreze doar pe jumătate acest sistem, desenele animate şi filmele pentru tineri fiind dublate. Moda dublării va avea efecte pe termen lung, iar lobby-ul actorilor şi producătorilor, care scot bani buni din dublare, paralizează reacţia autorităţilor. Care este situaţia şi ce s-ar putea face, ne-a spus Cristina Trepcea, membră a Consiliului Naţional al Audiovizualului.
De Ce News: Românii vorbesc mai bine engleza decât ungurii fiindcă au auzit-o la televizor şi pe marile ecrane, în vreme ce vecinii noştri dublau vocile actorilor americani. Nu ar fi cazul să ne apărăm tradiţia, astfel ca posturile pentru copii să fie titrate, nu dublate?
Cristina Trepcea: Sunt vreo şapte ani de când mă lupt cu treaba asta. Și n-am reuşit să fac mare lucru . În SUA, la Hollywood, există de ani de zile un fel de sindicat, o asociaţie a actorilor care ştiu că vocea lor şi expresia lor actoricească pot fi cel mai bine percepute în modul în care ei rostesc cuvintele şi le pronunţă. Ei au vrut iniţial ca toate filmele, nu doar cele pentru copii, să fie subtitrate, nu dublate. Este şi normal, odată ce s-au remarcat într-o scenă şi prin modul în care au rostit o replică, nu doar prin mişcare sau expresia feţei. Ce au reuşit ei să obţină în Europa a fost ca acolo unde se cumpară un film să existe obligaţia ca pelicula să fie difuzata şi în varianta originală, nu doar în varianta dublată.
Ideea este că în ţările cu tradiţie în dublarea filmelor, nu există obişnuinţa de a vorbi o altă limbă decât cea natală, pe care oricum nu o vorbesc cum trebuie. În plus, ei nu ştiu să citească şi nu se simt destul de confortabil să citească destul de repede scrisul de pe ecran.
Pentru că susţin ca subtitrarea să rămână singura formă de traducere a filmelor, în România, de şapte ani mă lupt şi nu am niciun rezultat. Legea nu permite şi este greu să o schimbăm. Există un lobby foarte puternic al actorilor, care au văzut în dublarea filmelor un mod de a face nişte bani. Părinţii, în acelaş timp, nu se gândesc la câştigul pe termen lung, de a avea acasă copii care să citească mai uşor să se simtă confortabil când aud şi vorbesc limba engleză. Pe ei nu-i interesează decât un beneficiu pe termen scurt: nu mai trebuie să stea lângă cei mici să le citească. După aceea se miră de ce copiii prind atât de greu engleza, de ce trebuie să investească mult în meditatori.
De Ce News: Părinţii sunt mai numeroşi decât actorii care vor să facă un ban uşor...
Cristina Trepcea: Pentru a avea success în acest demers, ar trebui să am alături părinţi foarte puternici şi foarte angajaţi, care să spună: “Astfel copii noştri vor învăţa engleza de la televizor, aşa cum am invăţat şi noi”. Trebuie să păstrăm tradiţia din România. Avem o tradiţie a filmelor subtitrate. Fiica mea, la vârsta de doi ani, vorbea în engleză ca în româneşte, pentru că se uita la Cartoon Network, care pe vremea aceea nu era dublat.
De Ce News: Aţi incercat să porniţi proiectul de lege de la Ministerul Educaţiei?
Cristina Trepcea: Proiectul îmi este drag. La un moment dat, când o să se discute serios despre interesul public şi de apărarea acestuia printr-o lege de care să se ţină cont în audio-vizual, voi relua tema subtitrării . Când se vor elabora criteriile interesului public, adică ceea ce înseamnă cultură naţională, o să mor cu ei de gât să se introducă şi principul subtitrării. O dată cu introducerea acestuia se va proteja produsul cultural aşa cum este el creat, urechile copiilor se vor obişnui cu limbile străine şi nu vor ajunge, la 16 ani, în situaţia în care nu vor putea citi o linie pe ecran pentru că se mişcă prea repede.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
