Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului, afirma că “scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet…Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească”.
Mărtișoare confecționate manual
Obiceiul, a cărui origine este plasată când în antichitatea romană, când, potrivit arheologilor, chiar cu 8.000 de ani în urmă, este răspândit în ţara noastră, în Bulgaria, în Macedonia, în Albania.
Miturile întemeietoare ale acestei celebrări a primăverii diferă şi ele de la o zonă la alta, toate având însă în comun ideea de renaştere a naturii, de fericire, de noroc.
Într-unul dintre ele, cu poezie de basm, Soarele a coborât pe pământ, luând chipul une fete frumoase. Un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Tristeţea a cuprins tot pământul, de la copiii care au uitat să se joace la păsările care au încetat să zboare. Eliberarea ei de către un tânăr curajos a readus în lume primăvara. Iar de sub zăpada topită de sângele tânărului rănit în luptă, au răsărit ghioceii. Albul lor şi roşul sângelui s-ar regăsi, simbolic, în şnurul cu care se leagă mărţişorul.
Broșă mărțișor
Documentar, mărţişorul a fost atestat pentru prima oară într-o lucrare a boierului, cărturarului şi omului de stat român Iordache Golescu, intitulată Pilde, povăţuri şi cuvinte adevărate şi poveşti. Folcloristul Simion Florea Marian presupune că în Moldova şi Bucovina mărţişorul era compus dintr-o monedă de aur sau de argint, prinsă cu aţă alb-roşie, şi era purtat de copii în jurul gâtului. Tinerele purtau şi ele mărţişor la gât în primele 12 zile ale lui martie.
Purtat în primele două săptămâni, toată luna martie, până sosirea cocorilor sau până la Florii, mărţişorul, ca orice simbol, era menit după aceea să-şi joace în continuare rolul de aducător de viaţă şi de noroc. El era “trecut” pomilor, era legat de coarnele boilor, pentru a asigura fertilitatea, era aruncat în aer pentru a asigura celei care îl purtase uşurinţa zborului, era atârnat la uşi sau ferestre pentru a feri case de rele.
Colier murano
Potrivit regretatului etnolog Irina Nicolau, “în vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, marţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: «Ia-mi negreţele şi dă-mi albeţele»”.
Desigur, unele legende sunt legate de Baba Dochia, care ar fi fost tors şnurul de mărţişor în timp ce urca cu oile la munte.
Iar Tudor Arghezi afirma în volumul Cu bastonul prin Bucureşti: “…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema aşa, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând «farmece» şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât…”.
În zilele noastre s-a adăugat o latură comercială momentului, dar şi dorinţa de a-l folosi pentru celebrarea frumuseţii, a bucuriei.
În zi de Mărțișor, Maestrul Gheorghe Zamfir plus alți 100 de artiști, își dau întâlnire cu publicul, pe scena Sălii Mari a Palatului din Capitală, de la ora 19:30!
Zamfir +100, este un spectacol care se înscrie în seria de evenimente concertistice ale Asociatiei Culturale Spectaculis, în cadrul proiectului Destinaţie România, dedicat promovării imaginii României şi a culturii româneşti prin muzică şi interpretare, la cel mai înalt nivel. Concertul este adresat publicului larg, cu participarea unor mari artişti români, a căror valoare depăşeşte în notorietate graniţele României şi care, de foarte mulţi ani, sunt atât în atenţia specialiştilor din domeniu cât şi a publicului internaţional.
Sunetul unic, fermecat, al naiului maestrului Gheorghe Zamfir, alături de interpretarea de excepție a Orchestrei Reprezentative a Ministerului Apărării Naționale, sub bagheta Colonelului Aurel Gheorghiță, Inspector pentru arma Muzici Militare, vor purta publicul într-o dimensiune artistică a elitelor muzicale internaționale.
Împreună cu cele două renumite branduri românești cu tradiție și palmares, oferind culoare momentelor muzicale din program, vor participa: corul Cantoris, condus de Maestru de cor, Daniel Jinga, renumitul organist de origine română Christian Micșunescu și Maria Jinga, mezzosoprană a Operei Naționale București.
Şi tot astăzi, la Ceainaria ARTea, la ora 20:00, deşteptarea primăverii este sărbătorită alături de Alma-Nicole, care va interpreta melodii romantice din filme celebre, piese de jazz, braziliene, toate interpretate într-un stil light si personal.
Iar pentru cei care au întârziat cumpărarea mărţişoarelor, mai sunt târguri deschise până în 8 martie.
Amintim numai București, Capitala Iubirii, a cărui primă ediţie se desfăşoară în Piaţa Universităţii, unde îi aşteaptă căsuțe încărcate cu produse și obiecte tradiționale de sezon: mărțișoare, bijuterii, aranjamente florale, decorațiuni, felicitări, produse hand-made, prăjituri, turtă dulce, bomboane, dulciuri de casă etc.
Şi pentru un plus de stil tradiţional, puteţi merge la Muzeul Satului "Dimitrie Gusti", care propune mici obiecte artizanale cu rol protector, realizate de meşteri populari, dar şi de artişti plastici sau studenţi.
Astăzi sensul unora dintre tradiţii s-a pierdut în cea mai mare parte. A rămas bucuria de a face daruri, de a celebra venirea primăverii. Aşa cum scria Irina Nicolau, “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât”.
Credinţe vechi, umor, tradiţie, nostalgie romantică…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
