La decernarea premiilor „Eminescu Ziaristul“, unde jurnaliștii Antena 3 au fost premiați, Răzvan Dumitrescu a vorbit despre primii să ani în presa din România:
„Eu sunt jurnalist de investigație din 1992 în presa scrisă și de acolo vine rigoarea. La investigațiile din acel moment nu aveai paiger, nu aveai telefon mobil, nu existau nici telefoane publice prin București, scormoneai prin gunoaie, te deplasai fizic ca să faci rost de informație, nu căutai pe Google. Munceai de sute de ori mai mult decât o faci acum ca să obții același efect.
Am început prin a devoala o fraudă electorală în 1992, cu buletine de vot incendiate, nu au ars complet și s-a văzut pe cine erau ștampilate și schimbate, se întâmpla la alegerile din 1992, am acum posibilitatea să văd, grație camerelor de luat vederi care atunci nu existau, ce s-a întâmplat la Sectorul 1. Istoria se repetă, sper să nu se repete istoria presei în varianta Eminescu, pus în cămașă de forță și dus în altă parte. De aici vine rigoarea mea și sigur, mi se spunea când eram corespondent prin senat, aveam o poreclă, Bavarezul, mă scutur de această poreclă, nu am nicio legătură cu altcineva care s-ar putea recunoaște în această variantă“, a precizat jurnalistul Răzvan Dumitrescu.
Răzvan Dumitrescu: Dacă ați fi trecut prin toate cum am trecut eu, nu v-ar ajunge? Nu ați spune ajunge?
„Nu obișnuiesc să scriu aici editoriale dar... acesta chiar nu este un EDITORIAL! Acum trei zile am împlinit fix 11 ani de când sunt la ANTENA 3. Doamne, cum trece timpul! 11 ani aici, aproape 7 la Realitatea TV (pe vremea când acela chiar era un post de televiziune), vreo doi ani la B1 TV care trebuia să se numească Fox TV România și probabil că voi spune la un moment dat de ce și cum a eșuat proiectul acela în parteneriat cu americanii… Alți patru ani pe la TVR, colaborator, căci angajat în acel loc nu mi-am dorit să fiu vreodată! Un an la SOTI, prima televiziune alternativă la cea oficială de stat, născută după Revoluție în Piața Universității… Mai adaug aici și vreo 10 ani de Radio Contact pentru că făceam mai multe lucruri în paralel pe atunci. A fost și multă presă scrisă, agenție de știri (Mediafax) , săptămânal ( Zig-Zag), cotidian (Curentul, Gardianul dar și alte colaborări), redactor-șef adjunct, redactor-șef, director…
Am văzut multe, am aflat și mai multe, v-am spus foarte multe!
Din toate acestea am învățat mult mai multe! Am învățat să nu fiu optimist pesta măsură ca să nu fiu prea dezamăgit până la urmă! Am înțeles de unde vin proverbele noastre mult prea numeroase sau zicalele de tipul “capul plecat sabia nu-l taie”. Aceasta din urmă pare a fi esența acestor meleaguri… Am aflat pe pielea mea că istoria se repetă mereu, chiar și asta scurtă a ultimilor 30 de ani are în interiorul ei episoade trase la indigo. Mi-am dat seama pe ce se bazează strategii politici când croiesc fel de fel de campanii electorale în folosul partidelor pentru care lucrează ca să va ia votul: pe memoria scurtă a oamenilor! Am mai aflat că Mulțimea are întodeauna dreptate mai ales atunci când nu are dreptate și că pe acest lucru se bazează cei care fură pas cu pas din drepturile și libertățile aceleiași Mulțimi în numele unor sloganuri ce par a fi idealuri (citește continuarea AICI).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
