"Pentru emisiunea de ieri, de la Antena 3, mi-am pregătit un punctaj. Firesc, dialogul cu Sandra Stoicescu a urmarit si alte subiecte, decurgând unele din altele. M-am gandit, de aceea, sa adaug astăzi, o parte din ideile pe care le pregătisem:
Tensiunile actuale din viaţa politică ar putea fi explicate prin următoarele:
a) KW Iohannis se îndreaptă spre alegerile prezidenţiale mizând pe următoarele elemente:
Abandonarea oricărei ambiţii de a perpetua modelul „preşedintelui-jucător" de tipul lui TB şi utilizarea modelului „preşedintelui-mediator", deşi acest rol este interpretat intermitent;
În lipsa unor realizări politice notabile, din cei 5 ani de mandat KWI va putea spune că a avut #guvernul său# doar un an (Cabinetul Cioloş), iar această situaţie pare a fi transformată în principalul său avantaj, urmând să spună „Eu am atras atenţia, dar nu am avut instrumentele necesare să realizez România lucrului bine făcut". În acest sens cred că ar trebui interpretate conferinţele de presă de la Cotroceni (inclusiv prin purtătorul de cuvânt) sau declaraţiile publice ale lui KWI. Argumentul lui KWI nu este decât parţial corect, deoarece, chiar dacă nu are de partea sa o majoritate guvernamentală, ar putea fi mai activ, prin consultări periodice şi oneste cu partidele politice, pe temele pe care consideră necesare. De exemplu, KWI ar putea să iniţieze discutarea reformei administraţiei. Să-i fie teamă că ar putea pierde voturi, şi atunci nu abordează nicio temă majoră pentru societate?;
Din punct de vedere electoral strategia lui KWI vizează pregătirea turului al II-lea, mizând pe faptul că oricum va fi în finala prezidenţială, prin sprijinul electoratului PNL. Pentru a câştiga un nou mandat prezidenţial, KWI se sprijină pe un electorat relativ redus numeric (tineret din mediul urban), inconstant în ataşamentul politic (mai degrabă antipolitic) dar foarte vizibil în manifestările publice (protestele din acest an, începând cu contestarea OUG nr.13). Acest electorat este captat şi se încearcă fidelizarea lui printr-un „populism justiţiarist" – exemplul bizar fiind susţinerile lui KWI potrivit căreia principiul prezumţiei de nevinovăţie nu s-ar aplica oamenilor politici, ca şi cum politicienii nu ar fi tot cetăţeni ai României;
Din punct de vedere instituţional, KWI pare a fi realizat o alianţă tacită cu sistemul de justiţie şi serviciile de informaţii, acesta garantându-le stabilitatea, iar, în schimb, structurile de forţă fiind cointeresate să-i pregătească un culoar liber pentru un al doilea mandat (la fel a procedat şi TB, mult mai agresiv din 2007, după eşecul primei suspendări);
b) În România în timpul regimului TB s-a constituit ceea ce este acum denumit „stat paralel", „deep state" ş.a. În realitate, fenomenul nu este nou, el fiind prezent şi în alte state, de la Japonia la Brazilia, şi politologii îl denumesc Birocraţie, pentru a se diferenţia de clasa politică. El are anumite caracteristici:
S-a constituit în perioada regimului Băsescu şi cuprinde structurile de informaţii şi Procuratura, fiind sponsorizat de la Bruxelles şi Washington, dorindu-se a se crea un instrument de control al „clasei politice" prin intermediul „luptei împotriva corupţiei".
Mecanismul de Cooperare şi Verificare este instrumentul formal prin care eurobirocraţia îşi doreşte controlul asupra politicii României. În condiţiile în care obiectivele stabilite prin MCV par a fi ţinte în mişcare, nu văd de ce România şi Bulgaria, în solidar, nu s-ar adresa Curtii de Justitie a UE pentru a constata caducitatea acestuia?;
Pentru această Birocraţie, administrarea resurselor şi distribuirea acestora în folos propriu este mai importantă decât atingerea obiectivelor pentru care îi este acceptată existenţa;
Opoziţia Procurorilor şi a unei părţi din judecători (mai ales cei aflaţi la început de carieră) faţă de introducerea unor mecanisme de responsabilizare a activităţii din justiţie (scopul modificării legilor justiţiei) este o acţiune pentru păstrarea privilegiilor şi a impunităţii faţă de abuzurile proprii în exercitarea funcţiei. Trebuie înţeles foarte bine următorul mecanism: veniturile mari şi diverse alte beneficii nonsalariale ale magistraţilor sunt acordate în ideea că ei au un rol excepţional în societate, iar pentru a demonstra acest lucru s-a creat un mod de lucru bazat nu pe căutarea Adevărului, în condiţiile respectării drepturilor omului, ci pe impresionarea opiniei publice interne şi externe. De aceea, este obligatoriu ca Independenţa justiţiei – aceasta fiind tocmai o garanţie a aplicării corecte a legilor – să fie dublată de Responsabilitate;
Se consumă energii imense în legătură cu situaţia unor persoane – LC Kovesi – dacă ar trebui revocată sau nu. Mai important decât chestiunea unor persoane sunt soluţiile de ordin instituţional:
i) responsabilitatea materială şi managerială pentru erori, gravă neglijenţă ori abuzuri;
ii) schimbarea mecanismului prin care procurorii spun că doresc să fie independenţi, dar recrutarea lor se poate face printr-un simplu interviu (cazul DNA şi DIICOT), procedură care permite formarea unor „echipe" după cum sunt interesele şefului instituţiei;
iii) transpunerea de urgenţă în legislaţia internă a Directivei prin apărarea prezumţiei de nevinovăţie, pentru a se reduce dimensiunile şi formele aberante ale telejustiţiei;
c) Situaţia din PSD poate fi descrisă prin noţiunea de „dublă coabitare": Preşedinte-Premier; Premier-Preşedintele PSD. Este foarte bine că Liviu Dragnea şi Mihai Tudose apar împreună în public, dar poziţiile instituţionale în care se află îi determină să aibă şi interese divergente, iar acest lucru trebuie acceptat ca un fapt normal, pe care Opoziţia şi presa doreşte să-l prezinte în logica unei lupte pentru putere;
Organizarea de mitinguri:
votanţii PSD fac parte din ceea ce se numeşte „majoritatea tăcută", care nu se manifestă politic prin participarea la acţiuni în stradă. Cred că PSD greşeşte dacă doreşte să joace pe terenul şi cu instrumentele adversarilor, în speranţa că îi poate învinge aşa. PSD ar trebui să se uite mai atent în regiune: în Polonia ori în Ungaria guvernele sunt contestate în stradă, însă ele îşi menţin suportul popular şi stabilitatea guvernamentală. PSD nu trebuie să guverneze autoritar, nici să ignore societatea, însă nu trebuie i) să accepte regulile dictate de o minoritate vocală; ii) să joace pe un teren care nu îi este favorabil. PSD trebuie să joace în Parlament, potrivit regulilor democraţiei parlamentare.
Dosarul „Tel Drum".
Nu cunosc realitatea juridică a cazului, dar ca şi în alte cazuri instrumentate de DNA, ceea ce prevalează sunt consecinţele în plan politic şi mai puţin o decizie definitivă a instanţelor judecătoreşti, peste mai mulţi ani. De exemplu, în comunicatul DNA sunt două sintagme-cheie din perspectiva comunicării: „grup infracţional organizat" – pentru a se crea percepţia că preşedintele PSD a avut o activitate în stil mafiot (manipularea prin sintagme cu conotaţii negative); prejudiciu de „zeci de milioane de lei", din ambiguitatea informaţiilor fiind lăsat să se înţeleagă că Liviu Dragnea ar fi fost beneficiarul acestei sume foarte importante. (manipularea prin numere mari)
Comisiile parlamentare speciale şi de anchetă.
Pentru Parlament este foarte important rezultatul comisiilor de anchetă (alegerile din 2009; SIPA; chestiunea costului energiei). Rapoartele finale ale acestora trebuie să descrie atat o stare de fapt – desprinsă în urma anchetei – cât, mai ales, să ofere soluţii în privinţa unor noi politici, modificări instituţionale ş.a. Va fi important şi modul în care aceste rapoarte sunt făcute publice: un document de sinteză însoţit de anexe documentare-suport, pentru a demonstra factual pe ce se bazează acestea. Nu în ultimul rând, sinteza acestora rapoarte ar trebui tradusă în limba engleză, pentru a putea fi mai accesibile în străinătate.
Economia.
Creşterea deficitului comercial, devalorizarea Leului şi creşterea ROBOR sunt elemente de autentică îngrijorare în domeniul economic, în pofida creşterii economice alerte.
Cred că ar fi nevoie de o mult mai bună coordonare între Guvern (politicile fiscale) şi BNR (politicile monetare). Poate că, în locul observaţiilor publice critice, ar fi mai utile întâlniri periodice informale la vârf între Guvern-BNR-Coaliţia de guvernământ, pentru o mai bună coordonare şi cunoaşterea punctelor de vedere alternative;
Pentru Primul Ministru ar fi necesară, probabil, crearea unei echipe de consilieri economici care să-şi ofere expertiza nu doar pentru aplicarea programului de guvernare (sic!), ci pentru a gândi noi soluţii la noile realităţi şi probleme;
Este clar că Guvernul nu a reuşit un foarte eficient dialog social înainte de a aplica schimbări importante în fiscalitate. Poate ar fi utilă reconsiderarea mecanismului guvernamental, pentru a preveni noi situaţii de conflict cu sindicatele şi patronatele.
" o opoziţiei este un exerciţiu firesc de democraţie. Acum mai bine de două decenii, Opoziţia avea motto-ul „Nicio sesiune, fără moţiune!" În condiţiile în care, paradoxal, şi KWI este primul interesat de menţinerea actualei coaliţii guvernamentale – în speranţa unei decredibilizări totale a acesteia – moţiunea de cenzură este un simplu exerciţiu retoric, fără o finalitate politică imediată", a scris Adrian Năstase pe blogul personal.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
