Limbajul pandemiei. Cuvinte-cheie și greșeli flagrante. Coincidențe:s-a întâmplat în 1720, 1820, 1920 și 2020

Acad. Florica Dimitrescu-Niculescu a publicat numeroase studii de specialitate din domeniul lingvisticii și istoriei limbii române, iar cea mai cunoscută lucrare a sa pentru publicul larg este Dicționarul de cuvinte recente, care a ajuns la cea de-a patra ediție.

Acad. Florica Dimitrescu-Niculescu a povestit, în cadrul podcastului realizat de Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, cum s-a născut cartea.

”Dintr-un cuvânt, „coronavirus”, pe care l-am auzit absolut întâmplător, în ziua de 18 ianuarie 2020, la un canal de televiziune. Întâi mi s-a părut că nu l-am înțeles eu bine, a spus prof. Florica Dimitrescu-Niculescu. Mie îmi place ca de câte ori aud un cuvânt nou să îl notez, pentru că așa cum ați spus și dumneavoastră, încă de acum peste 60 de ani, am început să redactez un Dicționar de cuvinte recente. Nu le-am zis „neologisme”, le-am zis „cuvinte recente”. De ce? Pentru că, la noi în țară, noțiunea de neologism nu e limitată. Cât timp e un cuvânt neologism? Există Dicționarul de neologisme care circulă astăzi – unul dintre autori era lingvist, celălalt nu, cel care era lingvist a murit de multă vreme, cel care nu era a murit anul trecut, și scoteau în fiecare an o altă ediție, astfel încât era din ce în ce mai mare. De ce era atât de mare? Erau atât de multe cuvinte noi în românește, neologisme? Nu. Dar cel care nu era lingvist habar n-avea că un cuvânt care lui i se părea neologism era, de fapt, un cuvânt din secolul al XVI-lea sau al XVII-lea. Am întâlnit la el, de exemplu, cuvântul „macaroană”. Noi avem cuvântul „macaroană” de la începutul secolului al XVI-lea, e citat în textele românești vechi. Și multe alte cuvinte apar în Dicționarul de neologisme. Ce caută acolo? Dar nimeni nu stă să îl pigulească”.

Ionuț Vulpescu: Care sunt cuvintele-cheie din această carte la care lucrați? Bănuiesc că „pandemie” este unul dintre ele.

F.D.N:  Nu. „Pandemie” e un cuvânt cunoscut în română. Nu are mare frecvență, dar e un cuvânt cunoscut. Un om care are un anumit nivel cultural îl știe, dar nu îl folosea. Eu cred că nu l-am folosit niciodată. Nou este „COVID” și apoi toate valurile acestea cu nume „alpha”, „delta”, „lambda” și până la „omicron”. Astea sunt noi. Iar printre cuvintele folosite pentru a caracteriza boala asta, pentru a o vindeca ș.a.m.d., și-au luat tot felul de mijloace de prevenire a bolii. Unul dintre aceste cuvinte este „carantină”. „Carantină” este un cuvânt din secolul al XVII-lea. E un cuvânt vechi. L-am folosit rar, dar intră în noianul acesta de cuvinte, pe care noi astăzi le-am scos la suprafață, le-am dat un sens legat de această boală.

I.V: Am văzut că o citați pe Ana Blandiana, care în ultima ei carte, Soră lume...

F.D.N: Nu e ultima și nici penultima. Au mai apărut altele. Aceasta e din 2020.

I.V: Atunci când era momentul pandemiei. Și ea face o observație interesantă. Spune că în 1720 avem ciumă, în 1820 avem holeră, în 1920 este gripa spaniolă și în 2020 este coronavirus. Foarte interesant!

F.D.N: Da, eu am luat asta ca pe un fel de emblemă a acestei cărți. Într-adevăr, suntem loviți de boli mai mult decât importante, care duc la moarte, din păcate, și trebuie să le găsim remediile. Nu prea găsim remedii.

I.V: Am văzut că îl invocați pe Albert Camus. Iar Ciuma s-a citit și recitit foarte mult în pandemie. Puțină lume știe că titlul inițial al cărții era altul, și anume Separații. Separația ar fi un fel de distanțare socială de astăzi.

F.D.N. – Nu spuneți „socială”, vă rog! Este distanțarea „spațială”. Dacă spunem „distanțare socială”, fără să vrem, ne gândim la straturile societății.

I.V: Deci este o greșeală cum s-a folosit în toată această perioadă.

F.D.N:  S-a folosit tot timpul, dar acum se merge, din ce în ce mai mult, către distanțarea spațială.

I.V: Ce alte greșeli flagrante au fost în această perioadă, din perspectiva abordării lingvistice? Care au mai fost cuvintele folosite nepotrivit?

F.D.N: Nu pot să spun că în perioada asta a apărut o altă boală lingvistică. În perioada asta, s-a întâmplat chiar ceva oarecum bun. Unele cuvinte, pe care le știam dintotdeauna cu sensul „x”, „y”, au căpătat valori legate de medicină. De exemplu, cât s-a folosit la noi termenul „mască”? Îl foloseau doctorii și, în special, chirurgii și stomatologii. Astăzi este cuvântul aproape cel mai răspândit. Suntem obligați să purtăm sau am fost obligați să purtăm, mai ales când suntem în spații închise, pentru a ne apăra. Deci a devenit un termen al prevenirii îmbolnăvirii cu COVID-19. Sau termeni care aveau până atunci un sens în electricitate sau în tehnică, astăzi au devenit termeni ai limbii comune. Termeni precum „platformă” sau „platou”, în legătura cu curba îmbolnăvirilor, deci termeni ajunși în limbajul medical. La fel și „vârf”, „suntem în vârful valului al treilea, al patrulea” sau „suntem pe platou” etc. Eu zic că mai mult s-a îmbogățit limba, nu s-a degradat.

I.V: Care ar fi cuvântul cheie al anului 2020?

F.D.N. – Cred că nu poate să fie decât „COVID”, care e un termen nou-nouț, ca și „coronavirus”, dar „COVID”-ul e nou pentru toată lumea, începând cu primul medic și cu ultimul om de pe fața pământului, pentru că nu e numai un termen românesc. Termenii acestei boli au devenit sau au fost încă de la început termeni universali. Boala asta, dintr-odată, a cuprins globul pământesc și a cuprins toate limbile, prin limba engleză.

I.V:Așa cum s-a mai întâmplat în trecut și cu alte cuvinte.

F.D.N: COVID nu e, de fapt, un cuvânt. Este ceea ce în lingvistică numim „acronim”, adică un cuvânt alcătuit din primele litere ale unor cuvinte: „corona-virus” – „c” și „v” și „d” de la cuvântul englezesc pentru boală, „disease”. Deci sunt trei litere care au și câte o vocală între ele. E un acronim, dar acest acronim a devenit, în secunda în care a fost folosit prima dată, a devenit cuvânt, care trăiește și până astăzi și ne dă nouă atâta teamă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News