Ionuț Vulpescu: ICR- În Chinurile României. Institutul Cultural Român, condus după modelul REBU sau Institutul Metalurgic

Ionuț Vulpescu, deputat PSD, nu îi numește pe ”rentierii politici” care au fost recompensați cu posturi în ICR, dar presa a semnalat numirea unui fost parlamentar PNL la conducerea Insitutului. 

”Propunerile pentru conducerile reprezentanțelor ICR stârnesc controverse în spațiul public și nu numai, scrie Ionuț Vulpescu. Înainte de a discuta caracterul controversat al acestor propuneri, să ne amintim încă o dată ce înseamnă Institutul Cultural Român și de ce a fost înființat. “Misiunea Institutului Cultural Român este promovarea culturii şi civilizaţiei naţionale în ţară şi în afara ei.” – ne spune chiar regulamentul de funcționare și organizare al ICR. Cu alte cuvinte, de activitatea filialelor ICR depinde reprezentarea culturii române în străinătate, așa cum în țara noastră, cultura franceză sau cultura spaniolă sunt reprezentate prin intermediul Institutului Francez, respectiv Institutului Cervantes. Să nu uităm că și Institutul Cultural Român a fost gândit și creat pentru a urma modelul unor instituții de referință pentru reprezentarea unei culturi în plan internațional.

Institutul Cultural Român nu trebuie să fie un loc de refugiere pentru rentieri politici. Și nu este nici o agenție de turism, care să trimită în vacanță, prin marile capitale culturale ale lumii, slujitori fideli ai partidelor politice. Acest turism cultural sfidează însuși scopul și rațiunea de a exista a acestei instituții. Care a devenit, de multe ori, indiferent de filială, un pachet de recompense. Faptul că pe unii îi recomandă, vorba scenariilor comediilor românești, „vocea și talentul” de a fi fideli cuiva și necunoscători în ceva, a devenit noul standard de recrutare a reprezentanților ICR. Augustin Buzura  și cei care l-au continuat au creat FCR și apoi ICR, după modelul British Council și al Institutului Goethe. Iar noi îl conducem după modelul Institului Metalurgic sau al REBU. România a fost reprezentată cândva, în plan cultural, printre alții, de Mircea Eliade la Londra și Lisabona, Eugen Ionescu în Franța, Lucian Blaga la Varșovia, Berna, Viena și Praga și Ion Frunzetti la Belgrad.

Nu există un plan și nici resurse financiare pentru ICR

Miza Institutului Cultural Român este dincolo de orice nepotism, sinecuri sau aranjament politic. Chiar nu găsim oameni competenți care să promoveze cultura României în lume, să intre în dialog cu mediile culturale din țările în care trebuie să ne reprezinte?  

Pe lângă aceste propuneri total neinspirate, ICR se confruntă și cu alte probleme la fel de grave. Nici până astăzi, la sfârșitul lunii martie, ICR nu a aprobat planul anual pentru 2022. Nu există un plan? Dar ce activități pot fi organizate de filialele ICR cu un buget anual de doar 20000-30000 de euro? Un Institut care funcționează constant la cote de avarie nu poate aduce performanțe și nu-și poate îndeplini rolul. Să fii pus în fața unei asemenea subfinanțări, pe care să o dublezi printr-o conducere stângace pentru gestionarea acestor sume jalnice trădează lipsă de viziune și imaturitate administrativă.

Avem toate semnele unui colaps iminent al acestei instituții. De vreme ce nu avem o finanțare care să poată susține activitatea filialelor și din moment ce reprezentarea noastră externă a ajuns de multe ori doar un pretext pentru plata unor datorii politice, care mai este rațiunea de a fi Institutului Cultural Român – o instituție aparent vie, din care pare că a mai rămas doar o clădire. Casa lui Malaxa a devenit un malaxor în care intră și ies cei care au cultura așteptării, a anturajului, a adaptării. Profesioniștii ICR și cultura română sunt cei care au acum de pierdut”, se arată în comunicatul fostului ministru al Culturii.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News