În data de 8 octombrie, sunt prăznuite Sfânta Pelaghia și Sfânta Cuvioasă Taisia.
Sfânta Pelaghia, care a trăit în secolul al V-lea, a fost înzestrată de Dumnezeu cu o frumusețe pământească ieșită din comun, potrivit crestinortodox.ro.
Înainte de a îmbrățișa creștinismul, purta numele de Margareta și își risipea această frumusețe într-o viață plină de desfrâu. Schimbarea ei a început în momentul în care s-a oprit la o biserică unde predica episcopul Non.
Uimit de prezența ei, episcopul le-a transmis credincioșilor o pildă profundă:
Cuvintele care au făcut-o să-și schimbe viața
"Luaţi aminte la femeia aceasta, de la care eu multă învăţătura am aflat. Socotiţi câte ceasuri a zăbovit în camera ei, spălându-se şi îmbrăcându-se cu ales veşmânt şi împodobindu-se la oglindă cu multă grijă, numai ca să se arate mai frumoasă decât celelalte femei, în faţa oamenilor.
Iar noi, care dorim din toată inima să fim bineplăcuţi lui Dumnezeu, ne lenevim şi nu ne silim să împodobim păcătosul nostru suflet, nu ne sârguim să-l spălăm cu lacrimile pocăinţei, nici să-l împodobim cu mărgăritarele faptelor bune, ca să se înfăţişeze cu veşmânt cuviincios în faţa lui Dumnezeu".
Aceste cuvinte au mișcat-o profund și au determinat-o să își schimbe radical viața. A primit taina botezului și s-a retras în sihăstrie, într-o chilie de pe Muntele Măslinilor. După trei ani de asceză, a fost vizitată de Iacov, diaconul episcopului Non.
Acesta s-a întors la ea după trei zile, însă a găsit-o trecută la cele veșnice, îngropându-i trupul cu multă evlavie. Prin puterea pocăinței sale sincere, cea care fusese cândva o mare păcătoasă a primit iertarea divină pentru toate greșelile trecutului.
Sfânta Cuvioasă Taisia
Tot astăzi, facem pomenirea Sfintei Cuvioase Taisia, care s-a născut în Alexandria Egiptului din părinți păgâni. Din nefericire, mama ei, o femeie cu moravuri ușoare, a împins-o pe Taisia spre o viață de desfrâu, folosindu-se de frumusețea ei neobișnuită pentru a duce la pierzare multe suflete, potrivit crestinortodox.ro.
Auzind despre această tânără, părintele stareț Pafnutie a decis să o salveze. S-a îmbrăcat în haine de mirean, a mers la ea și i-a oferit un galben, cerându-i să petreacă noaptea împreună.
"Nu este loc unde să ne ascundem de Faţa Lui"
Când starețul a întrebat-o dacă există o cameră tainică unde să nu-i știe nimeni, Taisia i-a răspuns: "Dacă ne ruşinăm de oameni, putem să ne ascundem aici, nimeni nu va şti de noi. Dar, dacă ne temem de Dumnezeu, nu este loc unde să ne ascundem de Faţa Lui, sub pământ de vom intra şi acolo ne vede!"
Îndrumată de sfaturile înțelepte ale bătrânului Pafnutie, Taisia a conștientizat gravitatea păcatelor sale și a ales calea pocăinței. S-a retras într-o mănăstire de lângă Alexandria, unde a trăit timp de trei ani într-o chilie zăvorâtă, hrănindu-se doar o dată pe zi cu puțină pâine și apă.
După acești trei ani de asceză aspră, părintele Pafnutie a mers la Sfântul Antonie cel Mare pentru a afla dacă Dumnezeu a iertat-o. Sfântul Antonie le-a cerut ucenicilor săi să se roage toată noaptea pentru ca Domnul să le descopere starea sufletească a Taisiei.
Răspunsul divin i-a fost oferit lui Pavel. În timpul rugăciunii, acesta a văzut cerurile deschise și un pat de o strălucire nepământeană, păzit de trei fecioare și împodobit cu o cunună.
Dumnezeu i-a primit pocăința
Crezând că darul este pregătit pentru duhovnicul său, un glas din cer i-a răspuns: "Nu părintelui Antonie îi sunt pregătite acestea, ci pentru Taisia, care a fost o desfrânată".
Aflând despre această minunată vedenie, părintele Pafnutie a mers de îndată la Taisia pentru a-i vesti că Dumnezeu i-a primit pocăința și a scos-o din chilie. La doar cincisprezece zile după aceea, Taisia s-a îmbolnăvit grav. După trei zile de suferință, ea a trecut la cele veșnice, mutându-se din patul durerii pământești direct în patul de slavă pregătit pentru ea în împărăția cerurilor.