Pe 25 martie 1957, la Roma, pe Capitoliu, avea loc o impresionantă ceremonie ce punea bazele unei construcții europene fără precedent în istorie: Uniunea Europeană.
După șase decenii, tot la Roma, sub negura atentatului de la Londra, liderii UE s-au stâns în formatul 27 și au semnat o ”Declarație” comună într-un moment de răscruce pentru blocul comunitar.
Ororile și rănile încă deschise ale celor două Războie Mondiale au condus în 1957 spre o construcție a unei Europe unite care să nu mai repete greșelile perioadei interbelice. Tratatul de la Roma din 1957 era semnat inițial de: Belgia, Germania, Franța, Luxemburg și Olanda. El specifica faptul că este ”încheiat pe o perioadă nelimitată”. Iată că după șase decenii termenul ”nelimitat” este tot mai mult pus în pericol.
Uniunea Europeană, apelul la inteligență
Paul-Henri Spaak, unul dintre părinții fondatori – fost premier al Belgiei și secretar general al NATO – arăta imensa însemnătate a ceea ce poate fi considerat ”drept cea mai mare transformare voluntară și dirijată din istoria Europei”, care nu se bazează pe recurgerea la forță ci pe apelul la inteligență.
La exact șase decenii distanță, pe 25 martie 2017, tot la Roma, actul fondator era sărbătorit sub numeroase presiuni și îngrijorări exercitate de viitorul Uniunii Europene semnalat în cele cinci scenarii ale ”Cărții Albe” a lui Jean-Claude Juncker.
Summit-ul s-a desfășurat în formatul 27, fără premierul Marii Britanii, Theresa May, care va activa oficial articolul 50 de la Lisabona, adică va declanșa Brexitul, pe 29 martie.
Îngrijorările și nemulțumirile au venit desigur, de la statele din Estul și Centrul Europei, Grupul de la Visegrad fiind cel mai vocal, Polonia chiar amenințând că nu va semna ”Declarația de la Roma”.
Teama cea mai mare o reprezintă o ”Europă cu mai multe viteze” în care unele state pot forma coaliții și se pot dezvolta mai rapid față de celelalte. Bineînțeles, vioara întâi într-un asemenea scenariu este nucleul dur al Europei,: Germania și Franța, state care urmărind beneficiile par să împingă Marea Britanie pe scări în procesul de ieșire din UE. Pentru un asemenea scenariu s-au pronunțat și Italia și Spania.
Dar să nu ne amăgim. Europa funcționează și în prezent în ”mai multe viteze”. Discrepanța dintre Vest și Est este mare. Iar ca în orice moment al istoriei, cei puternici conduc.
De la ”mai multe viteze”, la ”ritmuri și intensități diferite”
Cu toate că fraza propusă de România în ”Declarația de la Roma” nu a fost introdusă integral, ea se regăsește în formularea ”Declarației”. Respectarea tratatelor aflate în vigoare și participarea tuturor statelor în mod egal la procesul de integrare.
”Unitatea este atât o necesitate, cât și alegerea noastră liberă. La nivel individual, am fi marginalizați de dinamica mondială. Împreună avem cele mai mari șanse de a o influența și de a ne apăra interesele și valorile comune” se arată în ”Declarația de la Roma”, care sublinează faptul că ”Uniunea noastră este nedivizată și indivizibilă”.
Dar textul prevede o frază cheie. Sintagma ”Europei cu mai multe viteze” este înlocuită în ”Declarația de la Roma” cu: ”Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde va fi necesar, dar mergând în aceeași direcție, așa cum am făcut în trecut, în conformitate cu tratatele și păstrând ușa deschisă celor ce doresc să se alăture mai târziu.”
Mai pe românește, Germania și Franța spun ceea ce vrem să auzim, dar își impun totuși punctul de vedere printr-o elegantă manevră diplomatică.
Provocarea României
Totuși, diferența poate fi esențială. ”Ritmuri și intensități diferite” atenuează temerile Estului urmărit încă de coșmarul Cortinei de Fier, și este un semnal pozitiv pentru continuarea integrării europene.
Rămâne de văzut care va fi gradul de implicare a României în următorii zece ani, într-o Uniune Europeană ce se află în fața unor provocări fără precedent precum terorism, val de migrație, șocul Brexitului, conflicte interne și populism.
Dar marea provocare pentru Românie o reprezintă o mult mai bună dezvoltare cu ajutor european față de precedentul deceniu de integrare. Până la a deveni o voce decizională în UE, trebuie să profităm de experiența primului deceniu și să accelerăm procesul de dezvoltare, având în vedere faptul că din 2020 nivelul de fonduri alocate va fi redus semnificativ.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
