EXCLUSIV  Percheziții, drepturile pe care le ai. Când ne putem opune? Tot ce trebuie să știi

Când e legală percheziția și când nu?! Ce drepturi avem și când ne putem opune?! Totul despre perchiziții domiciliare, corporale și ale mașinii.

Care sunt drepturile persoanei percheziționate și cum ar trebui să se desfășoare aceasta, sunt întrebări la care mulți cetățeni nu cunosc răspunsul. Nu de puține ori, în spațiul public au apărut acuzații la adresa organelor de urmărire penală în legătură cu modalitatea prin care aceștia au efectuat percheziția.

În primul rând trebuie să facem distincție între felurile percheziție, astfel există:

-        Percheziția domiciliară;

-        Percheziția corporală;

-        Percheziția informatică;

-        Percheziția vehiculului.

1. Percheziția domiciliară

Scopul percheziției domiciliare ori a bunurilor aflate în domiciliu este de a descoperi şi strânge probe cu privire la o infracțiune, de a conserva urmele săvârşirii infracţiunii respective sau de a prinde persoana bănuită că a săvârșit infracțiunea.

Această poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană sau deţinerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracţiune, prin urmare nu este obligatoriu ca persoana percheziționată să aibă calitatea de suspect/inculpat în cauză, această măsură putând fi dispusă împotriva oricărei persoane.

Un aspect notabil este acela că percheziția domiciliară poate fi dispusă doar de către un judecător la cererea motivată a procurorului, deci urmărirea penală trebuie să fie începută. Odată admisă cererea procurorului, judecătorul emite un mandat de percheziție care trebuie să conțină următoarele:

A) denumirea instanţei;

B) data, ora şi locul emiterii;

C) numele, prenumele şi calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziţie;

D) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăşi 15 zile;

E) scopul pentru care a fost emis;

F) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziţia sau, dacă este cazul, şi a locurilor învecinate acestuia;

G) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reşedinţa ori sediul căreia se efectuează percheziţia, dacă este cunoscută;

H) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului, dacă este cunoscut;

I) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuieşte că se află în locul unde se efectuează percheziţia, indicarea urmelor săvârşirii infracţiunii sau a altor obiecte despre care se presupune că există în locul ce urmează a fi percheziţionat;

J) menţiunea că mandatul de percheziţie poate fi folosit o singură dată;

K) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei.

Ca regulă, percheziția domiciliară se efectuează doar în intervalul 06:00-20:00, însă există și două excepții când aceasta poate să se desfășoare la orice oră, anume:

 A) în cazul infracțiunii flagrante;

 B) când percheziția urmează să se desfășoare într-un local deschis publicului la ora respectivă.

 Înainte de începerea percheziţiei, organul judiciar este obligat să se legitimeze şi înmânează o copie a mandatului emis de judecător persoanei la care se va efectua percheziţia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu care cunoaşte persoana la care se va efectua percheziţia şi, dacă este cazul, custodelui. Dacă nu se află nicio persoană în locația în care urmează a fi efectuată percheziţia, aceasta se efectuează în prezenţa unui martor asistent, toată percheziția putând fi filmată ori fotografiată.

 De asemenea, organele de urmărire penală aduc la cunoştinţă faptul că persoanele la care se desfășoară percheziția au dreptul ca la efectuarea percheziţiei să participe un avocat. În această situație percheziția este amânată, dar nu mai mult de două ore, putându-se lua măsuri de conservare a locului. Totuși, în cazuri excepţionale, ce impun efectuarea percheziţiei de urgenţă, sau în cazul în care avocatul nu poate fi contactat, percheziţia poate începe şi înainte de expirarea termenului de două ore.

Mandatul de percheziție poate fi extins și pentru locuințele învecinate în cazul în care, în timpul efectuării percheziţiei, se constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate, cu aprobarea procurorului.

Trebuie cunoscut faptul că dacă există motive temeinice pentru a anticipa rezistenţă armată sau alte tipuri de violenţă ori există un pericol cu privire la distrugerea probelor sau în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun răspuns la solicitările organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu organele judiciare care efectuează percheziţia pot folosi forţa, în mod adecvat şi proporţional, pentru a pătrunde într-un domiciliu. De asemenea, organele judiciare au dreptul să deschidă, prin folosirea forţei, încăperile, spaţiile, mobilierul şi alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile, urmele infracţiunii sau persoanele căutate, în cazul în care posesorul acestora nu este prezent sau nu doreşte să le deschidă de bunăvoie, cu condiția ca acestea să evite daunele nejustificate.

La începutul percheziției organele judiciare solicită predarea de bunăvoie a persoanelor sau a obiectelor căutate, iar dacă acestea sunt predate percheziţia nu se mai efectuează.

În timpul percheziției sunt ridicate obiectele şi înscrisurile care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală, dar pot fi ridicate și obiectele sau înscrisurile a căror circulaţie ori deţinere este interzisă sau în privinţa cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu.

Prin urmare dacă mandatul de percheziție a fost emis pentru a găsi o persoană, dar cu ocazia percheziției să găsesc substanțe interzise, acestea din urmă vor fi ridicate de către organele de urmărire penală care efectuează percheziția.

Odată identificate obiectele ori înscrisurile acestea sunt prezentate persoanei de la care sunt ridicate şi persoanelor prezente, pentru a fi recunoscute şi a fi însemnate de către acestea spre neschimbare, după care se etichetează şi se sigilează. În situația în care obiectele identificate nu pot fi însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete şi sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil împreună, după care se aplică sigilii.

Referitor la obiectele care nu pot fi ridicate se lasă în păstrarea celui la care se află sau a unui custode, cu condiția ca aceasta să le păstreze, conserve şi de a le pune la dispoziţia organelor de urmărire penală, la cererea acestora.

Dacă o parte dintre obiectele ridicate nu sunt supuse unei eventuale confiscări, la cerere pot fi restituite, cu obligația ca persoana să le păstreze până la soluţionarea definitivă a procesului, dacă prin această restituire nu s-ar îngreuna aflarea adevărului.

La finalul percheziției se întocmește un proces verbal, care se predă în copie persoanei la care s-a făcut percheziția ori la una dintre persoanele amintite anterior, în cuprinsul căruia trebuie să regăsim următoarele:

a) numele, prenumele şi calitatea celui care îl încheie;

b) numărul şi data mandatului de percheziţie;

c) locul unde este încheiat;

d) data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite;

e) numele, prenumele, ocupaţia şi adresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziţiei, cu menţionarea calităţii acestora;

f) efectuarea informării persoanei la care se va efectua percheziţia cu privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziţie;

g) descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins;

h) obiecţiile şi explicaţiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziţiei, precum şi menţiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate;

i) menţiuni despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare;

j) menţiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale.

2. Percheziția corporală

În primul rând trebuie făcută distincția între noțiunea de “control corporal” și “percheziție corporală”, astfel:

a)     Controlul corporal este o măsură poliţienească care constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei acesteia, fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce-i aparţine. Această procedură poate fi efectuată și înafara unui proces penal, ca de exemplu: cu ocazia desfășurării unei competiții sportive, controlului vamal, cazării solicitanților de azil, manifestări publice, executării măsurilor sau pedepselor dispuse de către organele judiciare ori chiar atunci când suntem pe stradă și există anumite împrejurări care impun o asemenea procedură.

b)     Percheziţia corporală constă în examinarea corporală externă a unei persoane, a cavităţii bucale, a nasului, a urechilor, a părului, a îmbrăcămintei, a obiectelor pe care o persoană le are asupra sa sau sub controlul său, la momentul efectuării percheziţiei.

Un aspect important este reprezentat de faptul că nu este necesar un mandat de percheziție pentru niciuna dintre cele două proceduri, percheziția corporală putând fi efectuată în cazul în care există o suspiciune rezonabilă că prin efectuarea acesteia vor fi descoperite urme ale infracţiunii, corpuri delicte ori alte obiecte ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, însă nu este obligatoriu ca urmărirea penală să fie începută, organele de poliţie putând dispune efectuarea percheziţiei imediat.

De asemenea, trebuie făcută diferență între examinarea externă și examinarea internă a unei persoane, cea din urmă putând fi efectuată doar cu acordul persoanei ori în baza unui mandat emis de un judecător.

Examinarea internă presupune introducerea unui instrumentar medical în corpul suspectului, pe când examinarea externă interzice o astfel de acțiune. Totuși, se vor putea folosi pense medicale pentru scoaterea anumitor obiecte din cavităţile suspectului, dacă aceste obiecte au fost observate la examinarea externă şi nu pot fi scoase în altă modalitate cu condiţia să rămână în afara corpului suspectului persoanei cercetate.

De asemenea, în cazul percheziției corporale se poate solicita persoanei percheziționate să se dezbrace pentru controlul hainelor, să predea organelor judiciare toate obiectele aflate asupra sa, aceasta incluzând şi bagajele, care nu sunt ataşate de corp sau de îmbrăcămintea acesteia.

Spre deosebire de percheziția domiciliară, în cazul percheziției corporale și a vehiculului nu este prevăzut dreptul persoanei supuse unei astfel de proceduri de a fi asistată de un avocat.

Percheziția corporală se efectuează de o persoană de același sex cu persoana percheziționată cu respectarea demnității umane. Etapele în care se desfășoară procedură sunt asemănătoare cu cele prezentate în cazul percheziției domiciliare.

Astfel, persoanei care urmează a fi percheziționată i se solicită predarea de bunăvoie a obiectelor căutate, caz în care nu se mai efectuează percheziţia, cu excepţia cazului când se consideră util să se procedeze la aceasta, pentru căutarea altor obiecte sau urme.

La momentul încheierii percheziției corporale se întocmește un proces verbal care este predat în copie persoanei percheziționate și trebuie să cuprindă următoarele:

-         numele şi prenumele persoanei percheziţionate;

-         numele, prenumele şi calitatea persoanei care a efectuat percheziţia;

-         enumerarea obiectelor găsite cu ocazia percheziţiei;

-         locul unde este încheiat;

-        data şi ora la care a început şi ora la care s-a terminat efectuarea percheziţiei, cu menţionarea oricărei întreruperi intervenite;

-        descrierea amănunţită a locului şi condiţiilor în care înscrisurile, obiectele sau urmele infracţiunii au fost descoperite şi ridicate, enumerarea şi descrierea lor amănunţită, pentru a putea fi recunoscute; menţiuni cu privire la locul şi condiţiile în care suspectul sau inculpatul a fost găsit.

3. Percheziția vehiculului

Procedura de percheziție a vehiculului urmează aceleași reguli ca în cazul percheziției corporale, prin urmare:

-        nu este necesar ca urmărirea penală să fi început;

-        se efectuează fără mandat de percheziție;

-        persoana nu are dreptul de a fi asistată de un avocat în cadrul acestei proceduri;

-        se solicita predarea de bunăvoie a obiectelor căutate;

-        la final se încheie un proces verbal care se predă în copie și care trebuie să cuprindă mențiunile arătate la anterior;

Diferența dintre cele două proceduri constă în aceea că, în cazul percheziției corporale aceasta trebuie să se limiteze doar la examinarea externă, pe când în cazul percheziției vehiculului aceasta poate consta și în examinarea interiorului ori a componentelor acestuia.

Un alt aspect important constă în faptul că Codul de procedură penală conferă posibilitatea percheziționării nu doar a unui vehicul astfel cum este definit în OUG 195/2002 (sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări), ci asupra oricărui mijloc de transport.

Așadar, dacă Poliția vă oprește în trafic și vă solicită să deschideți portbagajul, sunteți obligați să permiteți accesul.

4. Percheziția informatică

Percheziția informatică este definită ca fiind “procedeul de cercetare, descoperire, identificare şi strângere a probelor stocate într-un sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice, realizat prin intermediul unor mijloace tehnice şi proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informaţiilor conţinute de acestea.”

Pentru a înțelege mai bine această procedură se impune definirea termenilor de sistem informatic și date informatice conform Codului penal:

-        sistemul informatic - orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.;

-        date informatice -orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

La fel ca în cazul percheziției domiciliare, percheziția informatică se poate desfășura doar în baza unui mandat emis de către judecător, procedura fiind asemănătoare. În cazul percheziției informatice persoana a cărui sistem este percheziționat poate fi asistată de un avocat.

În situația în care, cu ocazia efectuării percheziţiei se constată că datele informatice căutate sunt cuprinse într-un alt sistem informatic ori suport de stocare a datelor informatice şi sunt accesibile din sistemul sau suportul iniţial, procurorul poate să dispună de îndată conservarea, copierea datelor informatice identificate şi să solicite de urgenţă completarea mandatului.

Percheziţia informatică se efectuează în mod obligatoriu de un specialist sau de un lucrător de poliție specializat care funcţionează în cadrul organelor judiciare sau din afara acestora, în prezenţa procurorului sau a organului de cercetare penală.

Persoanele care efectuează percheziția trebuie să ia măsuri ca percheziţia informatică să fie efectuată fără ca aspecte din viaţa personală a celui percheziționat să devină, în mod nejustificat, publice. În categoria acestor fapte şi informaţii sunt cele referitoare la starea de sănătate a persoanei percheziționate ori a familiei sale, informaţii financiare, legături personale ale acestuia, obiceiuri privind viaţa intimă etc., care nu au legătură cu infracțiunea cercetată.

La finalul percheziției se va întocmi un proces verbal care trebuie să cuprindă următoarele:

a) numele persoanei de la care a fost ridicat sistemul informatic sau suporturile de stocare a datelor informatice ori numele persoanei al cărei sistem informatic este cercetat;

b) numele persoanei care a efectuat percheziţia;

c) numele persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei;

d) descrierea şi enumerarea sistemelor informatice ori suporturilor de stocare a datelor informatice faţă de care s-a dispus percheziţia;

e) descrierea şi enumerarea activităţilor desfăşurate;

f) descrierea şi enumerarea datelor informatice descoperite cu ocazia percheziţiei;

g) semnătura sau ştampila persoanei care a efectuat percheziţia;

h) semnătura persoanelor prezente la efectuarea percheziţiei.

După cum se poate observa, conținutul procesului verbal de percheziție informatică este diferit față de celelalte procese verbale de percheziție, fiind necesară descrierea în detaliu a activităților realizate cu ocazia percheziției datorită specificului ei. Lipsa unei asemenea descrieri duce la inexistența unei legături între acestea şi rezultatele obținute, putând avea drept consecinţă înlăturarea probelor obţinute.

În concluzie, percheziția este un procedeu prin care se pot obține probe importante în procesul penal și nu numai, oferind organelor de urmărire penală posibilitatea să încalce în scop legitim drepturile și libertățile persoanelor, dar cu respectarea unor reguli stricte prevăzute de lege.

Dacă ați sesizat abuzuri ale organelor de urmărire penală în timpul efectuării perchezițiilor, nu ezitați să contactați un avocat și cu ajutorul lui să faceți o plângere împotriva acestor abuzuri.

Notă: Titlul de home page aparține redacției, textul autorului

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News