Motivarea CC la Legea maidanezilor: Soluțiile de eliminare sunt individuale, nu colective

Curtea Constituțională a redactat motivarea respingerii Legii  câinilor fără stăpân, constatând că soluția de eliminare a câinilor este una individuală și nu colectivă. Curtea Constituţională mai spune că soluţia eutanasierii câinilor fără stăpân trebuie să fie aplicată doar în ultimă instanţă, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale, dar nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica acest fenomen.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituia dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. În realitate, se constată că, potrivit sesizării de neconstituţionalitate, constituie obiect al controlului de constituţionalitate dispoziţiile art.I pct.5 [referitor la art.4 alin.(1)], pct.6 [referitor la art.5 alin.(1) şi (2)], pct.8, pct.9 [referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d)], pct.14 [referitor la art.131 şi 134], pct.15 [referitor la art.14 alin.(1) lit.b)] din Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, precum şi a legii în ansamblul său.

Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins: - Art.I pct.5 referitor la art.4 alin.(1): "Câinii fără stăpân sunt adăpostiţi în adăposturile serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, unde vor fi cazaţi o perioadă de 30 de zile, cu excepţia celor care sunt revendicaţi. Populaţia trebuie informată în mod regulat despre existenţa adăpostului, programul de vizitare şi posibilitatea adopţiei"; - Art.I pct.6 referitor la art.5 alin.(1) şi (2):

"(1) După examinarea de către medicul veterinar de liberă practică, organizat în condiţiile legii, câinii fără stăpân care sunt bolnavi grav, incurabili, irecuperabili, câinii agresivi, astfel cum sunt definiţi la art. 2 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, aprobată cu modificări prin Legea nr. 60/2003, câinii periculoşi, câinii de luptă şi atac, astfel cum sunt definiţi la art. 1 lit. a) şi b) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, lăsaţi în libertate, abandonaţi sau cărora nu le poate fi identificat aparţinătorul, se eutanasiază în termen de 3 zile lucrătoare, cu respectarea prevederilor legislaţiei sanitar-veterinare în vigoare. (2) Eutanasia este un act medical de sacrificare prin procedee rapide şi nedureroase a câinilor prevăzuţi la alin. (1) ori care nu au fost revendicaţi sau adoptaţi în condiţiile şi în termenele stabilite prin prezenta ordonanţă de urgenţă"; - Art.I pct.8: "(1) În situaţia în care, după expirarea termenului de cazare prevăzut la art. 4, câinii nu au fost revendicaţi sau adoptaţi conform prevederilor anexelor nr. 4 şi 5, aceştia pot fi păstraţi în adăposturi, returnaţi în teritoriu, eutanasiaţi sau o combinaţie a acestora, conform hotărârii consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după consultarea populaţiei din raza unităţii administrativ-teritoriale respective.

Câinii nerevendicaţi în termen de 7 zile pot fi adoptaţi de persoane fizice şi persoane juridice, precum şi de către centrele de adopţie special amenajate şi organizate în acest scop, aparţinând organizaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor, cu respectarea prevederilor art. 8 alin. (3).

Câinii cu vârsta de până la 5 luni vor rămâne în adăposturi până la revendicare/adopţie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 12 luni."; - Art.I pct.9 referitor la art.8 alin.(3) lit.a)-d): "(3) Adopţia câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii: a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostire a câinilor; b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor; c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de 2 câini; d) achitarea taxei prevăzute la alin.(2) […]"; - Art.I pct.14 referitor la art.131: "Sunt interzise creşterea şi adăpostirea câinilor pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau a deţinătorului acestuia"; - Art.I pct.14 referitor la art.134: "Este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune, metişii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţei de urgenţă"; - Art.I pct.15 referitor la art.14 alin.(1) lit.b): (1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează după cum urmează: […] b) nerespectarea dispoziţiilor prevăzute la art.1, 3, art.4 alin.(1)-(3), art.6 alin.(1), art.7 alin.(2) şi (3), art.8 alin.(1) şi (4), art.133, 134, 136, 137 şi 138, precum şi a condiţiilor prevăzute în declaraţia-angajament, cu excepţia abandonului, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei […]".

Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art.1 alin.(1), (3) şi (5) privind caracterul unitar al statului, demnitatea umană şi, respectiv, principiul respectării Constituţiei şi a supremaţiei sale, ale art.11 alin.(1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art.15 alin.(1) privind universalitatea drepturilor şi libertăţilor, precum şi a obligaţiilor prevăzute prin lege, ale art.16 alin.(1) privind egalitatea în drepturi, ale art.21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art.26 privind viaţa intimă, familială şi privată, ale art.35 alin.(1) privind dreptul la mediu sănătos, ale art.44 privind dreptul de proprietate privată, ale art.51 privind dreptul de petiţionare, ale art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art.61 alin.(2) privind rolul şi structura Parlamentului, ale art.115 alin.(4) privind delegarea legislativă, ale art.136 alin.(5) privind inviolabilitatea proprietăţii private, ale art.148 alin.(2) privind aplicarea cu prioritate a actelor cu caracter obligatoriu adoptate la nivelul Uniunii Europene.

Totodată, sunt considerate ca fiind încălcate şi prevederile art.13 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria C nr.83 din 30 martie 2010, dispoziţii care fac referire la faptul că Uniunea şi statele membre trebuie să ţină seama de "cerinţele bunăstării animalelor ca fiinţe sensibile" la elaborarea şi punerea în aplicare a politicii Uniunii în domeniul agriculturii, pescuitului, transporturilor, pieţei interne, cercetării şi dezvoltării tehnologice şi al spaţiului; ale Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, ratificată de România, prin Legea nr.60/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.400 din 5 mai 2004, precum şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Animalelor, adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor & Societăţile Naţionale Afiliate la Londra în septembrie 1977 şi prezentată în mod public la Paris în anul 1978.

Curtea mai reţine că şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.311 din 10 mai 2002, reglementează, de asemenea, măsuri cu privire la populaţia canină, fiind o lege specială în privinţa regimului de deţinere a acestora în raport cu cel aplicabil celorlalte animale (a se vedea, în acest sens, art.3 şi urm. din Legea nr.205/2004). Având în vedere obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 155/2001 şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 55/2002, legiuitorul, prin legea criticată, trebuia să pună de acord şi dispoziţiile art.11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 55/2002, constatate ca fiind neconstituţionale prin Decizia nr.903 din 6 iulie 2010, publicată în MO 584 din 17 august 2010, cu dispoziţiile Constituţiei.

În privinţa eutanasierii câinilor agresivi şi periculoşi fără stăpân în condiţiile art.I pct.6 din legea criticată, Curtea constată că o asemenea măsură este necesară, întrucât aceştia se află într-o situaţie de fapt diferită faţă de celelalte rase de câini, fapt ce a şi determinat adoptarea, de altfel, a unei reglementări speciale în privinţa regimului lor de deţinere, respectiv Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.55/2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi.

Susţinerea autorilor obiecţiei de neconstituţionalitate potrivit căreia termenul de trei zile lucrătoare în care câinii agresivi şi periculoşi fără stăpân se eutanasiază ar fi prea scurt, întrucât stăpânul câinelui pierdut nu ar avea suficient timp să îl găsească, este neîntemeiată.

Potrivit art.4 alin.(1) lit.a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului 55/2002, fiecare câine periculos are un număr de identificare, aplicat prin tatuare sau microcip şi este înregistrat la Asociaţia Chinologică Română sau poliţie, iar cel agresiv este înregistrat la Asociaţia Chinologică Română. Mai mult, art.I pct.14 din legea criticată referitor la art.135 prevede înfiinţarea Registrului de evidenţă a câinilor cu stăpân, gestionat de către Colegiul Medicilor Veterinari. În acest registru vor fi înregistraţi toţi câinii cu stăpân, vor fi implantate microcip-uri de identificare a câinilor, astfel încât în cazul pierderii câinelui agresiv stăpânul acestuia poate fi uşor identificat.

Cu referire la interdicţia de a creşte şi adăposti câini în spaţiile adiacente domeniului sau locurilor publice în condiţiile art.I pct.14 din legea criticată referitor la art.131, Curtea observă că o atare reglementare vizează situaţia condominiumurilor reglementate de art.2 lit.i) din Legea locuinţei 114/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.393 din 31 decembrie 1997. Terenul adiacent construcţiei nu poate constitui loc de creştere şi adăpostire al câinilor, întrucât nu este un loc propice acestei activităţi, afectând dreptul la viaţa de familie şi privată a terţelor persoane. Astfel cum s-a arătat mai sus, un drept legal nu poate aduce atingere unui drept constituţional garantat.

Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor & Societăţile Naţionale Afiliate la Londra în septembrie 1977 şi prezentată la Paris în anul 1978, nu are incidenţă în cadrul controlului de constituţionalitate, nefiind un tratat internaţional în sensul art.11 din Constituţie.

Curtea Constituţională a admis, în parte, obiecţia de neconstituţionalitate formulată şi constată că dispoziţiile art.I pct.8 din Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel cum a fost aprobată prin Legea 227/2002, sunt neconstituţionale.

Decizia este definitivă şi general obligatorie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News