Cristian Buşoi, nevoia de Oprescu şi mediocritatea PNL

Lecţia comunicării pe care au desprins-o politicienii urmare a protestelor de stradă postColectiv este o campanie pozitivă, centrată pe lucruri concrete, nu pe promisiuni aventuriste şi contre politicianiste. Până aici, corect. Problema în campania de până acum a PNL pentru Primăria Generală este că liberalii cred că protestul public faţă de politicianism înseamnă că oamenii au abandonat aşteptarea pentru un spectacol şi confruntarea de campanie şi că simplul mesaj pozitiv poate mobiliza la vot, fără să fie prezentat clar şi impus public, un personaj de campanie.

Publicul este sătul de politicieni şi demagogie, dar asta nu înseamnă nici că-şi va baza decizia de vot pe studiul tratatelor de administraţie publică şi nici că se va lăsa sedus de orice campanie cuminte care are în prim plan un personaj care nu spune nimic despre cine este şi cu cine se luptă.

Până acum, comunicarea liberalilor vizând primăria Capitalei a produs un mesaj impersonal, care nu spune nimic despre personajul central şi care doar se străduie să umple golul din mintea oamenilor legat de candidat prin repetiţia unui mesaj despre propuneri administrative corecte, dar banale.

Cristian Buşoi ar putea pierde nu pentru că oamenii nu au auzit de el - pentru că vor auzi şi au timp să audă - ci pentru că chiar şi atunci când vor auzi de el, tot nu vor şti cine este, ce poate şi ce vrea să facă pentru bucureşteni. Aşa cum este acum campania sa, Cristian Buşoi nu se construieşte ca un personaj.
Obiectivul ar trebui să fie definirea personajului Cristian Buşoi consolidarea atributelor sale pozitive, individualizante în raport cu context de percepţie publică şi cu orizont de aşteptare şi nu doar gomflarea accelerată a notorietăţii prin ocuparea tuturor canalelor media aşa cum se face acum. Nu trebuie mare ştiinţă de campanie pentru a-i spune candidatului să fie peste tot.

Cum se poate construi acest personaj de campanie? Un răspuns poate fi: prin raportare la Sorin Oprescu, oferind astfel campaniei anemice a candidatului PNL un mesaj negativ mobilizator şi posibilitatea unei poziţionări în oglindă în raport cu o imagine clară. Doar aşa imaginea de birocrat cuminte a lui Cristian Buşoi poate fi utilizată ca oportunitate în contextul saturaţiei faţă de jovialitatea miserupistă, lipsa de rezultate şi ineficiența veselă cu care publicul asociază mandatele lui Sorin Oprescu.

Dacă preşedinta PNL vorbeşte despre dezastrul de la primărie în termeni atât de radicali, de ce candidatul PNL nu reflectă această stare dezolantă în discursul său administrativ, mult mai legitim decât o apreciere general-politică a liderului de partid? Mesajul negativ, motivant al candidatului PNL este înecat într-un discurs plat-constructiv, care se sufocă prin banalitate şi lipseşte de contur candidatul în mintea oamenilor.
Creşterea notorietăţii nu înseamnă automat creştere de favorabilitat. Dacă te ştiu mai mulţi, nu înseamnă automat că te şi votează. Mecanismul conversiei ţine de clarificarea acelor atribute distinctive, care individualizează un candidat faţă de ceilalti politicieni cu care împarte atenţia publicului. Aceste atribute sunt produsul asocierilor pe care publicul le face în legătură cu un politician, iar o construcţie de imagine validă într-o campanie înseamnă plasarea acestor asocieri pe care publicul le face despre candidat într-un context de dezbatere în care ele răspund pozitiv aşteptării a unui segment de electorat. Din tot acest mecanism, campania lui Cristian Buşoi nu reţine momentan decât încercarea insistentă, neconvingătoare şi impersonală de a livra mesaje despre funcţionalitate administrativă.

Pentru a exemplifica concret o problemă a campaniei candidatului PNL este util de întrebat: oare liberalii ştiu cât din electoratul care este nefavorabil lui Sorin Oprescu îl mai asociază pe fostul primar general cu cel mai lung cârnat afumat din lume, fapt real petrecut şi expresie a preocupărilor sale edilitare?

Problema majoră a lui Cristian Buşoi nu este lipsa de charismă. Problema este propria campanie care prezintă dintr-un candidat - nici mai bun, nici mai rău decât alţii – o imagine slabă, care sâcâie electoratul cu insistenţa unui mesaj banal, în loc să-şi câştige un rol în mintea oamenilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News