„Nu te cunosc. Te plimbi grăbit în jurul meu. Vorbești o limbă pe care nu o știu. Caut să-ți văd ochii. Căci numai ei se văd din tine.
Sunt obosiți. Ești obosit. Am pus din nou pe tine toată durerea lumii. Nu te-am întrebat dacă mai poți.
Nu ți-am spus cât mai ai de dus.
Nu știm, dragul meu! Nu stiu!
Știu că mi-e frică. Și mi-e frig.
Știu că vreau să-i văd din nou pe ai mei.
Tu nu vorbești niciodată despre ai tăi! Mâini tremurânde și fierbinți trag de tine. Le mângâi pe toate. N-ai timp să te oprești. Tot timpul tău mi l-ai dat mie, și lui și ei!
Oare ți-l vom putea da vreodată înapoi?
Milioane de promisiuni se înalță la Dumnezeu zilele astea și toate te cuprind: dacă vom trăi, vrem să venim la tine să te rugăm să ne ierți. Am crezut, când ne era bine, că putem și noi truda ta. Că nu e mare lucru! Am greșit!
De fapt, știi ceva?! Iartă-ne de pe acum, domnule doctor! Că nu știm sigur dacă te vom vedea și mâine!”, a scris Dana Chera pe blogul ei, danachera.ro.