Asasinarea ministrului iranian al Informațiilor, Esmaeil Khatib, într-un atac israelian țintit la Teheran, a fost un atac asupra uneia dintre cele mai puternice și importante instituții ale Republicii Islamice în menținerea regimului opresiv, transmite Jerusalem Post.
Cine era ministrul iranian Esmaeil Khatib
Khatib nu era un ministru obișnuit. Numit de fostul lider suprem Ali Khamenei în 2021, Khatib era un cleric șiit cu rădăcini adânci în lumea securității și o istorie în cadrul Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC).
El coordona atât reprimarea disidenței în țară, cât și extinderea operațiunilor din umbră ale Iranului în străinătate.
Structura Ministerului iranian al Informațiilor
Ministerul Informațiilor, cunoscut sub acronimul MOIS, a fost creat în 1984, în primii ani haotici de după revoluție și în mijlocul războiului Iran-Irak. Acesta a fost menit să înlocuiască serviciul de informații SAVAK al șahului.
Sarcina inițială a ministerului era de a proteja revoluția de dușmanii săi, străini și interni, similar cu misiunea IRGC. Acest mandat s-a extins de atunci semnificativ. Ministerul funcționează în prezent ca o poliție secretă, un serviciu de spionaj străin și un organism de supraveghere ideologică, toate la un loc.
În Iran, influența sa este extinsă. Acesta gestionează rețele de informatori prin universități, redacții, comunități minoritare și cercuri activiste. Oamenii săi identifică organizatorii protestelor, monitorizează telefoanele și mesajele și efectuează interogatorii. În timpul Mișcării Verzi din 2009, a protestelor din 2019 și a revoltei Mahsa Amini din 2022, acest minister a jucat un rol central în reprimare. A adunat liderii protestelor și, conform unor relatări consecvente, a extras mărturisirile televizate care au urmat.
Represiunea în Iran este structurată, bazată pe informații și profund înrădăcinată în instituțiile statului. MOIS oferă o mare parte din această structură. Foștii deținuți descriu un sistem metodic și brutal.
Cum acționează MOIS
Prizonierii deținuți de minister au vorbit despre izolare prelungită, privare de somn și presiune psihologică menită să îi distrugă, nu doar să extragă informații. Interogatoriile sunt adesea însoțite de amenințări la adresa membrilor familiei, deținuții fiind forțați să semneze mărturisiri care apar ulterior la televiziunea de stat.
Dar MOIS nu funcționează singur. Regimul a avut întotdeauna grijă să nu acorde niciodată prea multă putere vreunui organism, de teamă că ar reprezenta o amenințare pentru ayatollahi, iar serviciile de informații nu fac excepție. În paralel cu ministerul funcționează Organizația de Informații a IRGC, un aparat separat care răspunde direct liderului suprem și tinde să opereze cu mai puține restricții.
MOIS și IRGC, însă, nu sunt aliați direcți. Ministerul funcționează prin supraveghere pe termen lung și canale instituționale, în timp ce ramura de informații a IRGC este mai mult condusă de ideologii și acționează mai rapid atunci când izbucnesc tulburări. Regimul dorește suprapunere și un grad de suspiciune reciprocă între ramurile sale de securitate. Fiecare supraveghează populația, în timp ce, în același timp, o supraveghează discret pe cealaltă.
Khatib ar fi găsit echilibrul între IRGC și Ministerul de Informații
Esmaeil Khatib a fost implicat în ambele lumi - experiența sa în IRGC, servind în unitatea de informații din 1985 până în 1991, l-a făcut util tocmai pentru că putea oscila între autoritatea clericală și puterea paramilitară.
În străinătate, activitatea ministerului s-a răspândit la nivel global. Serviciile secrete iraniene au fost legate de asasinarea unor figuri ale opoziției din Europa încă din primii ani ai republicii.
Mai recent, operațiunile sale au vizat interesele israeliene și evreiești, instituțiile occidentale și exilații iranieni considerați amenințări. De aceea, Khatib era în vizorul Israelului. Pe lângă faptul că a condus represiuni interne, a fost implicat și în operațiuni împotriva țintelor israeliene și americane.
Alături de Khatib a fost ucis și Ali Larijani, șeful Securității iraniene.
De reținut este că Republica Islamică deține unul dintre cele mai periculoase și represive sisteme de securitate internă din regiune, capabil să pătrundă în societate la aproape toate nivelurile.