La fel ne dorim și pentru Ucraina. Declarația vine într-un context în care, în România, sprijinul acordat Ucrainei și poziționarea față de conflictul din Orientul Mijlociu sunt contestate de aceleași voci politice, care conectează cele două teme și le transformă în instrumente de campanie. În această dispută, ucrainenii și palestinienii riscă să devină simple victime colaterale ale unei mize interne pentru putere.
Cine erau cei mai supărați pe Internet că România ajută Ucraina?
Aceiași oameni care erau cei mai supărați că, după șase ani de război și un milion de vieți pierdute, Churchill nu a venit să ne apere de ruși. Dar acum sunt revoltați că noi am ajutat o mie de răniți din Ucraina și că am oferit adăpost pentru oameni care fugeau din calea războiului.
Adică li se părea de la sine înțeles că Churchill trebuie să vină să ne apere, dar consideră acum un efort prea mare să adăpostești o gravidă, o mamă cu copil, un rănit sau un bunic în gerul iernii când au atacat rușii. Li se părea că ajutorul oferit altora acum ne împovărează.
Cine critică faptul că am trimis Ucrainei echipamente vechi, pe care oricum nu le mai foloseam? Tot aceiași care se plângeau că Europa nu ne ajută suficient, că nu primim destule fonduri și sprijin.
Pe scurt: altora li se cuvine să vină să te ajute, dar tu nu trebuie să ajuți pe nimeni. Să vină alții să-ți apere platformele petroliere, granițele, să trimită soldați NATO să moară pentru tine, dar tu să nu trimiți două ambulanțe sau o aeronavă pentru a salva zece copii dintr-o altă țară aflată în război.
Despre asta este vorba în zona suveranistă și populistă: „Avem copii săraci aici, să-i lăsăm să moară pe cei din zone de conflict”.
Doar că și copiii noștri au fost ajutați. Fondurile europene au sprijinit România ani la rând. Americanii au trimis medicamente gratuite pentru bolnavii de SIDA. Acum vrem să fim considerați suficient de dezvoltați ca să facem parte din „clubul bogaților”, în UE, dar nu vrem să întindem o mână de ajutor altora.
Ajutând în Ucraina sau în Gaza, de fapt te protejezi și pe tine. În Ucraina, pentru ca războiul să nu ajungă mai aproape de granițele tale. În Orientul Mijlociu, pentru a preveni noi valuri de migrație, cum s-a întâmplat după războiul din Siria. Dacă ajuți acolo, reduci riscul ca milioane de oameni să fie forțați să plece spre Europa. Este mai bine să fie pace și reconstrucție acolo, pentru ca oamenii să aibă unde trăi și să nu fie împinși de război spre alte continente. Astfel te protejezi și moral, și economic, și social. Pentru că, odată ajunși aici, nu poți ignora oameni disperați. Trebuie să-i primești și să-i integrezi. Dar cel mai bine e să-i ajuți la ei acasă.
Nicușor Dan a explicat că, din punct de vedere umanitar, România poate crește numărul zborurilor de evacuare a copiilor bolnavi din Fâșia Gaza, pentru ca aceștia să fie tratați în spitalele din România, lucru care deja s-a întâmplat.
„Putem face asta pentru 1.000 de copii și pentru 4.000 de membri de familie, a adăugat el.