"DE LA RIAD LA BUCUREȘTI, PROGNOZĂ DE AVERSE ȘI DESCĂRCĂRI ELECTRICE
La sfârșit de săptămână, instalațiile petroliere din Arabia Saudită au fost atacate de forțe necunoscute, însă cel mai probabil cu legături cu Iranul, fie direct fie prin intermediul rebelilor Houthi din Yemen, cu care saudiții se află în conflict deschis.
Pe termen scurt, atacul nu va declanșa o criză majoră a furnizării cu petrol la nivel global, penru că piețele sunt suprasaturate, nivelul rezervelor este unul ridicat, iar Arabia Saudită nu mai constituie cheia de boltă a aprovizionării cu petrol de când SUA a redevenit un producător major.
Cu toate acestea, atacurile, care au ridicat prețul petrolului pe piețele bursiere asiatice cu până la 20%, ar trebui să constituie un semnal puternic din mai multe motive. În primul rând, arată că securitatea instalațiilor petroliere dintr-o zonă cheie a hărții energetice globale nu mai trebuie luată de bună. O dată devenită țintă Saudi Aramco, riscul unor atacuri subsecvente va fi reflectat în prețul petrolului. Asta înseamnă că va fi un impact inclusiv la pompă.
În al doilea rând, și poate mai important, trebuie văzut acest eveniment în context. Tensiunile dintre Washington și Teheran sunt la un nivel ridicat, existând riscul escaladării, cu consecințe potențiale grave asupra mediului internațional. Situația precară din Siria nu face decât să complice lucrurile, la fel și o posibilă tranziție de putere în Israel, care își alege mâine un nou Knesset. În Afganistan, lucrurile sunt complicate de dinamica unor negocieri dificile cu forțele talibane, în contextul în care Trump pare hotărât să închidă acest front de luptă înainte de alegerile de anul viitor", a scris Alex Coita pe Facebook.
Ce se întâmplă între Trump şi China
"Războiul comercial dintre SUA și China traversează un scurt moment de acalmie zilele acestea, însă au revenit turbulențele pe frontul comercial transatlantic, unde o decizie a Organizației Mondiale a Comerțului, defavorabilă companiei Airbus, îi permite lui Trump să lanseze un voleu de tarife punitive împotriva companiilor europene, cu o valoare estimată la până la 10 miliarde de dolari.
Și asta în contextul în care se prefigurează intrarea iminentă în recesiune a economiei germane, motorul continentului, la care este cuplat mare parte din ecosistemul industrial românesc. Ultimele previziuni estimează că economia Germaniei s-ar putea contracta cu 0,3% în TIII 2019, ceea ce, după o scădere de 0,1% în trimestrul anterior, echivalează cu intrarea acestei țări în recesiune tehnică", a mai spus Coita.
Se preconizează o nouă criză?
"Lucrurile sunt însă și mai complicate. Cu un nivel al dobânzilor la un minim record, Banca Centrală Europeană, al cărei șef, Mario Draghi, este adevăratul erou care a salvat Europa în 2011, are spațiu de manevră limitat. Cu toate acestea, săptămâna trecută, BCE a decis noi măsuri de relaxare fiscală care să atenueze impactul unei eventuale recesiuni la nivelul continentului. Însă aici se termină treabă celor de la Frankfurt (unde se află sediul central al BCE) și începe cea a Berlinului. Guvernul federal german este din păcate prizonier, de mai bine de un deceniu, al unui dogmatism economic care refuză să genereze spațiu fiscal atunci când economia o cere, rezultând că, în cazuri ca acestea, când se prefigurează o recesiune, conducătorii acestei țări preferă să stea pe un munte de cash decât să lase banii să circule, contribuind la revitalizarea economiei.
Încheind prin a prezenta impactul asupra situației din România, trebuie salutat faptul că actuala guvernare, cu toate stângăciile ei, a profitat de perioada economică favorabilă pentru a crește pensiile și salariile, ca măsură de justiție socială necesară și modalitate de a ne ridica singuri ca țară, în contextul în care riscăm să rămânem blocați în capcana statelor cu venit mediu (middle-income trap). Faptul că salariile din România sunt încă prea mici raportate la productivitatea muncii (25% din media europeană la salarizare față de 66% din același indice la nivel de productivitate) arată că măsurile au fost necesare și bune.
Acum, în contextul în care ne așteaptă o încetinire economică pronunțată, provocarea va fi următoarea: cum să menții aceste niveluri de venituri (adică fără tăieri de salarii și pensii) și în același timp să te ocupi de reversul monedei, adică pachetul de politici „de dreapta”, printre care eu văd: eficientizarea administrației prin corelarea veniturilor cu indici de performanță și de satisfacție a utilizatorului final al serviciilor publice; integrarea politicii de investiții publice într-un cadru național multianual și prioritizarea acestora; reforma sistemului de colectare a taxelor și impozitelor și simplificarea sistemului fiscal. Și lista poate continua.
Ce am scris mai sus nu este treabă ușoară și, spre marea mea îngrijorare, nu am auzit pe nimeni din opoziție să vorbească despre aceste măsuri. Teama mea este că atunci când manuelele prăfuite, de anii 80, pe care le au ca icoană experții de dreapta se vor lovi de realitățile economice, rezultatul va fi un experiment eșuat, haos și multe ocazii ratate.
Nu este de mirare că nimeni nu se înghesuie să preia guvernarea în aceste condiții. Și probabil că în următorul an lucrurile nu se vor schimba prea mult.", a concluzionat politologul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Acest articol reprezintă o opinie.
