Mami am luat 10! Obsesia pentru note mari...

Prin notă profesorul cuantifică nivelul la care elevul a atins standardele propuse. Dar sunt multe situații în care apar derapaje la la această funcție simplă a notării:

-        În primul rând este cazul profesorului folosește nota drept un instrument de control, un instrument de pedepsire a elevilor;

-        În al doilea rând există riscul ca elevii să învețe doar pentru notă și nu pentru dorința de a cunoaște, pentru dezvoltarea personală. Un astfel de risc conduce la un comportament nepotrivit cum este spre exemplu efortul de a „vâna” notele și de a învăța doar în funcție de acestea.

Astfel evaluarea și consecința directă a acesteia (notarea) conduc la unul dintre cei mai mari factori stresori pe care elevii îi cunosc la școală.

”Uneori, școala îi face pe elevi să respingă învățarea”

De altfel, De Tracy (2002) spune că din păcate uneori chiar școala îi face pe elevi să respingă învățarea. Autoarea dă exemplu modul în care un copil învață să meargă sau să vorbească: deși la început încearcă, dar nu reușește o să persevereze (eșecul nu îl oprește să încerce din  nou). Astfel, pentru că nimeni nu îi critică greșeala pentru copil eșecul nu este o experiență traumantizantă. Ce se întâmplă însă la școală? Ei bine, aici presiunea crește: apar amenințările, presiunea, recompensele, pedepsele etc. Toate acestea pot să aibă succes pe termen scurt, dar pe termen lung sunt dezastruoase pentru motivația elevului de a învăța. Copilul realizează că trebuie să se teamă de greșelile pe care le poate face și se obișnuiește să învețe pentru a obține rezultatul care-i aduce recomensa și îl îndepărtează de pedeapsă: o notă bună.

Anxietatea la elevi

În fapt cu ce avem de-a face? Evaluarea școlară care nu este bine dimensionată și centrarea doar pe note și nu și pentru plăcerea de a învăța duc la un singur lucru: la anxietate. Un studiu realizat în 2015 de către American College Health Association (ACHA) a pus în evidență un fapt de-a dreptul îngrijorător: unul din șase studenți (mai precis un procent de 15,8%) a fost diagnosticat sau chiar a fost tratat pentru anxietate. Mai mult decât atât 21,9% dintre studenții cuprinși în cercetarea respectivă au afirmat că în ultimile 12 luni anxietatea le-a afectat performanța academică (ceea ce a dus inclusiv la primirea unor note mici).

[citeste si]

În literatura de specilalitate legătura între anxietate și performanța academică este evidentă: anxietatea în fața evaluarii aduce cu sine îngrijorare, emoții negative referitor la posibilitatea obținerii unor rezultate negative/note slabe. (Chapell et al – apud Barrows, 2013). Un copil anxios ajunge să fie stresat, să fie influențat într-un mod dramatic de (un posibil) eșec.

Efect pervers al obsesiei pentru note mari

De altfel, într-un raport al Universității Stanford, Palmer (2005) afirmă că „presiunea pentru a obține note bune de multe ori duce la stres și la încercarea de a trișa”. În fond multe studii pun în evidență un efect pervers al obsesiei pentru note mari: în loc să crească pasiunea pentru învățare copilul ajunge să facă ORICE pentru a obține nota dorită. Iar unori acest orice înseamnă chiar și încercarea de a trișa, de a copia, de a induce în eroare profesorul. Dar lucrurile merg chiar mai departe decât atât: Gatto (apud Romanovsky, 2014) vorbește despre „dependență intelectuală”. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu elevul nu mai dezvoltă competențe de gândire critică, independentă și creativă deoarece scopul său este să-i facă pe plac profesorului deoarece așa consideră că își securizează o notă mare.

Vezi continuarea pe performante.ro. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News