România, în ciuda potențialului ridicat și a nevoii evidente de modernizare, continuă să manifeste rețineri față de acest tip de colaborare. Este o rezervă instituțională pe care rectorul USAMV București, Sorin Cîmpeanu, a invitat public să fie depășită. În cadrul conferinței „Reforma finanțării sistemului de învățământ superior”, organizată de DC Media Group pe 20 iunie, acesta a declarat:
„E momentul, mai mult decât oricând, să ne aducem aminte că parteneriatul public-privat este şi poate fi o soluţie. Lumea se fereşte de parteneriat public-privat de teamă, din motive istorice – au fost parteneriate care nu au mers bine – există această rezervă – inexplicabilă totuşi la nivel logic, chiar dacă am găsi nişte circumstanţe care pot da unele explicaţii – dar trebuie să învingem această teamă”.
În ultimii doi ani, legislația privind PPP-urile a fost semnificativ îmbunătățită în România. Modificările adoptate în 2024 și 2025 au adus claritate juridică, au simplificat procedurile și au introdus o abordare bazată pe performanță. În plus, România poate beneficia de expertiza Centrului European de Expertiză în PPP-uri (EPEC) – o structură a Băncii Europene de Investiții, care oferă sprijin autorităților publice în toate etapele unui proiect: de la definirea cadrului legislativ și pregătirea contractelor până la monitorizarea implementării. EPEC a sprijinit peste 200 de proiecte în statele membre UE și pune la dispoziție ghiduri și instrumente adaptate contextelor locale.
În viziunea lui Sorin Cîmpeanu, PPP-ul este nu doar un mecanism de atragere a investițiilor private, ci și o formă modernă de co-guvernanță publică și economică:
„În foarte multe domenii-cheie, chiar strategice pentru modernizarea României, PPP-urile reprezintă un instrument strategic pentru dezvoltare locală, infrastructură și servicii publice. PPP-urile sunt bine reglementate la nivel național, inclusiv cu ghiduri despre aplicarea normelor legale, elaborate împreună cu experți ai Comisiei Europene.
Modificările și completările legislative din 2024 și 2025, cu privire la parteneriatele public-private, au adus mai multă claritate și au simplificat procedura, punând, totodată, accent pe performanță și rezultate reale. Investițiile intră în sarcina partenerului privat, care e încurajat astfel să vină cu soluții tehnice moderne, de ultimă generație, în timp ce autoritatea publică păstrează controlul asupra proiectului și proprietatea infrastructurii gestionate de partenerul privat.
Pe scurt, PPP-urile permit combinarea expertizei, agilității și resurselor mediului privat, cu responsabilitățile și misiunea serviciului public”.
Potențialele beneficiii ale parteneriatelor de tip public-privat:
- Aceste parteneriate stabilesc clar responsabilitățile și performanțele așteptate și reprezintă o soluție competitivă pentru gestionarea și îmbunătățirea infrastructurii publice, testată cu succes la nivel european, în zeci de orașe;
- Degrevează bugetele publice, atrăgând investiții și finanțare din sectorul privat și/sau din alte tipuri de finanțări;
- Accelerează realizarea proiectelor față de modelul clasic de achiziții publice, datorită procesului decizional simplificat, managementului eficient al proiectelor și accesului la finanțare privată;
- Asigură acces la tehnologie și expertiză modernă, conducând la reducerea costurilor pentru beneficiarii finali și consumatori;
- Asigură economii și optimizări de costuri pe întreaga durată contractuală. Pe termen lung, costul suportat de populație va fi semnificativ mai mic;
- Le oferă cetățenilor servicii mai bune, datorită contractelor bazate pe performanță, care corelează plata cu rezultatul final și calitatea serviciilor furnizate;
- Permite predictibilitate bugetară și eficiență administrativă.
Pe lângă vocea mediului academic, și experții economici susțin necesitatea revitalizării PPP-urilor în România. Analistul economic Adrian Negrescu a explicat, într-un interviu acordat DC News și DC Business:
„Principalul avantaj este cel legat de finanțarea unor proiecte de dezvoltare publică, de dezvoltare edilitară, în principal, care au drept sursă de finanțare banii privați, sectorul privat. În momentul în care, cu ajutorul unui partener din sectorul privat reușești, de exemplu, să construiești o grădiniță pe care apoi să o administrezi. Faptul că beneficiezi de expertiza din sectorul privat, că folosești practic banii acestora pentru a investi într-un astfel de obiectiv edilitar, din punctul meu de vedere, e un avantaj pe care trebuie să îl luăm în calcul.
Nu numai atât. Gândiți-vă că putem construi autostrăzi, putem construi rețele de cale ferată, transport de persoane, tot ce ține de infrastructura economică, socială, administrativă, cu ajutorul unor fonduri de investiții, a unor companii interesate să dezvolte afaceri pe termen mediu și lung și cred că aici este cheia acestui tip de parteneriat, aceea de a dezvolta afaceri pe termen mediu și lung.
Da, privații vin cu banii, îi oferă statului la un preț mai mic și împreună cu ajutorul statului reușesc să construiască ceva care să dăinuie mai mult decât un sezon sau 2-3 ani, în funcție de evoluția economiei.
Din această perspectivă și, pe de altă parte, statul trebuie să fie foarte selectiv în a-și alege partenerii, să găsească firme serioase prin care să-și demonstreze viabilitatea economică și care să susțină niște proiecte care să nu moară imediat după încheierea proiectului.”