Groenlanda a devenit în ultimele luni un subiect nu doar cu miză geopolitică, ci și de interes planetar. Această regiune vastă, bogată în resurse naturale și aflată la intersecția intereselor strategice mondiale, este pe punctul de a lua decizii sau de a fi supusă unor decizii care ar putea schimba lumea.
Groenlanda este teritoriu autonom, parte din Regatul Danemarcei
Groenlanda nu este un stat independent, dar nici o provincie obișnuită a Danemarcei. Din 2009, prin intrarea în vigoare a Self-Government Act, Legea privind autoguvernarea, insula a obținut un statut juridic special, care îi conferă dreptul de autoguvernare extinsă în numeroase domenii interne. Acest statut a fost adoptat în urma unui referendum în care majoritatea locuitorilor au votat pentru o autonomie sporită, notează Mondointernazionale.
În virtutea acestei legislații, Groenlanda poate administra politicile interne privind resursele naturale, educația, sănătatea sau protecția mediului, în timp ce Danemarca rămâne responsabilă pentru apărare, politica externă și alte chestiuni fundamentale ale statului. Totodată, legislația recunoaște poporul groenlandez ca un „popor cu drept la autodeterminare” în conformitate cu dreptul internațional, ceea ce deschide calea spre eventuală independență în viitor.
Acest cadru legal marchează o tranziție importantă de la dominația colonială, care a durat secole, spre un regim modern de autoguvernare, consolidat prin negocieri și acorduri între Nuuk (capitala Groenlandei) și Copenhaga.
Are guvern propriu
Unul dintre semnele cele mai vizibile ale groenlanda autonomie este existența unui guvern local ales democratic. Naalakkersuisut, guvernul Groenlandei, și parlamentul Inatsisartut sunt instituții independente în multe decizii legate de viața internă. Ele adoptă legi și politici privind planul intern, inclusiv minerale strategice sau reglementarea pieței muncii.
Practic, locuitorii insulei decid singuri în privința problemelor care îi afectează direct. Finanțele publice ale Groenlandei sunt gestionate tot de autoritățile locale, care pot colecta taxe și pot decide bugete, deși în prezent cheltuielile sunt încă susținute semnificativ de subvențiile de la guvernul danez.
Această autonomie reală creează, în practică, o Guvernare cu responsabilități extinse, dar și cu limitări dacă vine vorba de decizii care depășesc granițele teritoriale sau interesele de securitate națională.
Unde poate să intervină Danemarca
Autonomia Groenlandei nu este absolută, iar Danemarca păstrează competențe cheie în domenii strategice. În primul rând, politica externă și apărarea rămân atribuții ale danezilor. Groenlanda nu poate semna tratate internaționale sau stabili propriile relații diplomatice fără aprobarea Danemarcei. Aceasta include și politica de securitate în regiunea arctică, un domeniu tot mai tensionat pe fondul intereselor SUA.
În plus, Danemarca influențează și sistemul financiar și bugetar. Subvențiile anuale daneze, care se ridică la aproximativ jumătate din bugetul total al insulei, sunt vitale pentru funcționarea serviciilor publice din Groenlanda. Fără acest sprijin, insula ar avea dificultăți majore în susținerea unor cheltuieli esențiale.
De asemenea, există situații în care Danemarca poate interveni în justiție și securitate internă, dacă este vorba despre probleme majore de ordine publică sau de aplicare a legii, de exemplu, coordonarea forțelor de poliție sau cooperarea în lupta împotriva criminalității transfrontaliere.
Nu în ultimul rând, în context geopolitic actual, Danemarca își exercită rolul prin participarea la decizii privind securitatea arctică, inclusiv în cooperare cu NATO- organizație din care fac parte atât Danemarca, cât și Groenlanda, prin intermediul capitalei daneze. Aceasta s-a văzut clar în eforturile recente de consolidare a apărării arctice, abordate în dezbaterile internaționale și cooperările militare în regiune, potrivit Reuters.
CITEȘTE ȘI: Amenințările lui Trump privind Groenlanda, doar o strategie de negociere? Ce spune un fost șef al NATO