'Nu s-au creat specialişti de mai mult de zece ani. Supra-specializarea hematologie şi oncologie pediatrică a fost desfiinţată cu mai mult de zece ani în urmă. A fost reînfiinţată, pe hârtie, în 2012, iar anul trecut a fost aprobată de către Ministerul Sănătăţii, conform standardelor europene, dar din 2 februarie 2015 până acum nu am reuşit să găsim modalitatea de a aplica (...) din simplul motiv că ea durează doi ani, este cu scoatere din producţie, perioadă în care candidaţii ar trebui să-şi plătească şi cursurile şi să se şi întreţină', a precizat conf. dr. Monica Dragomir, în cadrul conferinţei 'Asistenţa copilului cu cancer în România - progrese şi provocări', organizată în contextul Zilei internaţionale a copilului cu cancer.
Ea atras atenţia şi asupra lipsei asistentelor din secţiile şi compartimentele de oncologie pediatrică, în condiţiile în care activitatea medicală depusă este similară secţiilor de terapie intensivă, iar personalul se confruntă cu stres psihologic şi un volum mare de muncă.
'Normarea secţiilor de oncologie pediatrică este la fel ca pentru o secţie de pediatrie obişnuită. Vă puteţi imagina că activitatea medicală este cu totul alta. Una este să faci doar un antibiotic unui copil internat pentru pneumonie, alta este ca, pe lângă antibiotic, tratament suportiv, să faci tratamente cu citostatice, care implică risc vital', a precizat ea.
Monica Dragomir a explicat, de asemenea, că personalul este insuficient nu doar din cauza dificultăţii muncii depuse, ci şi a lipsei sporurilor.
'Alte domenii medicale, în prezent, în grilele de salarizare, au sporuri şi salarii aproape duble: e vorba de neuropsihiatrie infantilă, terapie intensivă, anatomie patologică... Din acest motiv, asistentele noastre au plecat către aceste zone', a precizat ea.
Diagnosticul apare în stadii tardive
Totodată, ea a menţionat că un fenomen îngrijorător constatat după anii 2012 a fost diagnosticul în stadii tardive, fenomen care afectează şansa de supravieţuire sub tratament oncologic.
'Toţi copiii cu cancer trebuie trataţi în acord cu cele mai bune proceduri de tratament existent. Aceasta înseamnă medicaţie oncologică şi suportivă gratuită şi disponibilă permanent şi, nu în ultimul rând, medicaţie administrată în afara indicaţiei off label. Unele medicamente oncologice nu sunt înregistrate pentru copii, dar fac parte din protocoalele internaţionale de tratament şi şi-au demonstrat eficienţa. În România, accesul este restricţionat inclusiv din punct de vedere legal şi acest lucru se mai întâmplă în doar cinci ţări din Europa', a precizat ea.
35.000 de cazuri noi, la nivel european
Monica Dragomir a precizat că, în acest an, multe probleme sunt pe cale să îşi găsească rezolvarea, dar mai sunt chestiuni extrem de importante care trebuie soluţionate. Ea a menţionat că, în Europa, conform statisticilor din 2014, în fiecare an sunt diagnosticate 35.000 de cazuri noi de cancer, dintre care 15.000 la copii cu vârste sub 15 ani, iar 20.000 la categoria de vârstă 15 - 24 de ani. Două treimi dintre supravieţuitori se confruntă cu efecte secundare tardive, care le afectează calitatea vieţii.
Conform estimărilor, unul din 300 de nou născuţi va dezvolta un cancer până la vârsta de 20 de ani. Cazurile de cancer la copii sunt mult diferite faţă de ale adulţilor, astfel că prima categorie se confruntă mai ales cu boli de sânge, leucemii, limfoame şi tumori cerebrale.
Dragomir a explicat că tendinţa globală în Europa, dar şi în România, este de creştere a incidenţei cancerelor, estimările fiind că în România această creştere ar fi de la 11,6 la 13,7 la suta de mii de locuitori.
De asemenea, în România, anul trecut au fost diagnosticaţi 550 de pacienţi noi cu afecţiuni maligne. Rata de supravieţuire la nivel global în cazul copiilor bolnavi de cancer este de 80%, însă 6.000 de copii mor în fiecare an de cancer. De asemenea, în Europa, cancerul este prima cauză de mortalitate la copii cu vârste mai mari de un an. În cazul cancerelor cu prognostic bun, şansa de supravieţuire pe termen lung, adică peste cinci ani, este de peste 85%, a precizat Monica Dragomir. În fostele ţări socialiste, diferenţele în ce priveşte rata de supravieţuire faţă de valorile înregistrate la nivel global sunt cuprinse între 10 şi 20%.
În România diferenţa este mai mică de 10%, a precizat dr. Dragomir, care a atras atenţia însă asupra schimbărilor semnificative înregistrate în ultimii 30 de ani, în contextul în care anii '70 - '80 rata de supravieţuire depăşea cu puţin 50%. Ea a menţionat că în cazul anumitor tipuri de cancer diferenţele de supravieţuire sunt chiar de 25 - 30% faţă de situaţia din UE.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
