Invitat în podcastul Avangarda, Tudor Giurgiu a avut un dialog cu Ionuț Vulpescu privind consumul de cultură.
Iată o parte din dialogul celor doi:
I.V.: TIFF-ul e, indiscutabil, cel mai important eveniment din an. Ai pomenit de festivalul de teatru de la Sibiu, care e și el un reper. Avem marele festival Enescu, care omagiază și el muzica lui Enescu o dată la doi ani și vin orchestre mari din lume aici, la București. E festivalul de film documentar Astra, de la Sibiu, foarte bun. Deci avem câteva momente, câteva festivaluri de vârf. Aș zice, care trec dincolo de granițele României. Cum facem să împăcăm tipul acesta de public, de festival cu publicul de zi cu zi, care să se ducă la filarmonică, la film sau la teatru? Cum facem echilibrul dintre un public festivalier, care iese din casă o dată la doi ani și cel care asigură totuși continuitate vieții culturale, cum se întâmplă în Occident?
T.G.: Cred că discuția e una sau temerea cum că publicul constant, obișnuit, nu ar mai merge, sau ar vedea mai puțin, versus acele ocazii de tip festivaluri, nu mai e cum a fost odată. Dacă ne uităm anul acesta, cel puțin, am văzut cu stupoare cât de rapid se vând biletele, nu doar la Teatrul Național, la multe alte teatre, inclusiv în țară am văzut spectacole cu săli pline, spectacolele teatrelor din localitate, la premieră. La film, la fel, pe câteva cinemauri de artă, care nu sunt multiplexuri, la fel, au sold-out-uri, și dacă nu îți iei biletul cu câteva zile înainte riști să nu mai prinzi. Asta îți arată că obiceiul de consum s-a schimbat puțin. Curiozitatea, interesul de a vedea și filme la care poate altfel nu te-ai fi dus, dar ai auzit și filme ca ale lui Wenders despre Japonia, Perfect Days, cine ar fi crezut acum zece ani că sălile s-ar umple și ar fi ajuns și la Multiplexuri, ceea ce s-a și întâmplat? Asta mă liniștește. În egală măsură sunt un pic mai sceptic și supărat într-un fel de faptul că dacă vorbim de muzee, nu am regăsit același tip – sau nu regăsesc deși am umblat mult prin țară – același tip de entuziasm și de curiozitate pe care în București o resimțim, că s-a și întâmplat. Am avut Dali, Art Safari, au fost multe evenimente, Victor Brauner, cu toate controversele de acolo...
I.V.: Și ce a fost la Timișoara, la Capitala Culturală Europeană...
T.G.: Evident, dar tipul acesta de eveniment.... nu cred că poți, dacă ești tânăr adolescent, copil să crești fără să ai și tipul acesta de informație, să te stimuleze cineva, sigur, să ai și niște muzee care să fie bine făcute și să îți ofere ceva măcar la cota pe care o vezi în străinătate. Aici văd o problemă de formare.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
