Azi la Cotul Pisicii localnicii de pe ambele maluri ale Dunării ajung pentru o limbă de nisip fin, asemenea celui de pe litoral, pentru liniște și o plimbare cu barca sau prin natura ce se învecinează cu Dunărea.
În urmă cu doar 32 de ani, în ceața deasă, se scufunda cu o rapiditate uimitoare nava Mogoșoaia, trăgând odată cu ea 161 de persoane care și-au pierdut viața.
Ora 8:20
Era 10 septembrie 1989, cu puțin timp înaintea Revoluției. La ora 8:10 dimineața nava de pasageri Mogoșoaia a plecat de la Palatul Navigației din Galați cu 213 suflete la bord. Printre aceștia se numără zece membri ai echipajului: comandantul Ion Postolache, ofițerul pilot Emil Ilicenco, mecanicul-șef Gheorghe Manole, șeful de echipaj Laurenţiu Nenciu, marinarii Daniel Sava și Remus Badiu, motoriștii Gigel Anghel și Eugen Lazăr, electricianul Ioniţă Hodorogea şi ajutorul mecanic Dan Coadă, scrie România Liberă.
Pasagerii erau fie locuitori ai comunei Grindu, numită în trecut și Pisica, sau rude ale acestora. Duminicile de toamnă erau aglomerate, iar pasagerii se îngrămădeau la clasa a doua sau pe coridoare pentru a ajunge în satul de la o aruncătură de băț de orașul fluvial.
În acea dimineață nava a făcut o escală în Dana 46 din Portul Bazinul Nou. Când nava a ieșit din port la 8:20, la mila 79, în dreptul locului numit Cotul Pisicii, transportul de pasageri s-a lovit de un convoi bulgăresc din șase barje și împingătorul „Petar Karamincev“. Mogoșoaia nu era la primul accident, ci la al treilea, însă acesta a fost plin de ghinion. Dacă la primele două au existat doar pagube materiale, accidentul din 10 septembrie a luat și 161 de vieți.
Trei minute și 161 de vieți
În ciuda manevrelor comandantului Ion Postolache și a conducătorului convoiului Karamincev, ambii punând motoarele în modul „toată viteza înapoi” și încercând să evite coliziunea, a fost prea târziu.
Lovitura dintre cele două nave a zguduit Mogoșoaia, care s-a aplecat brusc, apoi a revenit pe linia de plutire, pentru a se apleca din nou și a se răsturna. Nava contorsionată se scufunda într-o gălăgie înfiorătoare de fiare contorsionate, valuri, curenți și țipete. A fost nevoie de doar 3 minute.
Au murit 161 de persoane. Doar 16 au scăpat.
„Înmormântam ziua și noaptea”
În acea perioadă primise parohie în satul Grindu preotul Costache Rusu, care a plecat dintre noi în urmă cu un an. Acesta își amintește oroarea pe care a găsit-o în satul îndoliat, fiind la acea vreme un tânăr preot.
„Tocmai ce sosisem din Moldova şi am primit parohia de aici. Am fost şocat de ceea ce am găsit aici în comuna în care toţi plângeau. Îngropam şi ziua şi noaptea. Atunci, în luna septembrie a acelui an, la Grindu erau mai mulţi securişti decât gropari”, spunea preotul Rusu pentru Adevărul.
În cimitirul din sat, crucile celor înecați sunt vopsite în albastru, majoritatea fiind victime ale scufundării navei Mogoșoaia.
„Uite, aici este familia Alecu-Ionel şi Daniela. Ea mai avea doar trei luni şi urma să nască. N-a mai apucat săraca. Alţii, cum ar fi familia Manolache veniseră să boteze. În loc să împlinească obiceiul creştin au trecut la cele veşnice ”, spunea emoționat preotul.
În prezent, în Grindu, există un monument pe care sunt trecute numele tuturor celor care au pierit în accident. În curtea bisericii există vopsită în albastru o mică biserică veche, în interiorul căreia, pe un tablou înrămat sunt trecute toate numele celor care au fost trași pe fundul Dunării de nava care s-a scufundat. Aerul dens din interior, vegheat de sfinții din vopsea scorojită, amintește de ceața din dimineața de 10 septembrie, când au pierit cele 161 de suflete.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
