Imaginea oamenilor de la 'Centrul de Urgență de zi și de noapte pentru persoanele adulte fără adăpost' te izbește și îți rămâne puternic întipărită în minte. Unii dintre ei nu au familie, nu au casă, dar au speranță și oameni buni care au grijă să simtă ce înseamnă cuvântul 'acasă'. Camerele în care locuiesc sunt atât de curate încât pare ciudat să intri încălcațat. O femeie de acolo ținea în brațe o păpușă. Spunea că-i copilul ei și că face 'bine'. Am ieșit. Altă cameră, alți oameni, alte povești, alte tăceri. Au avut și brăduț de Crăciun. Moșul a trecut pe acolo pentru că știa că găsește oameni frumoși. Au avut și masă bogată de Revelion.
Lambru Daniel, un director îngropat în hârtii care vorbește cu drag de oamenii care îi sunt în grijă
La 'Centrul de Urgență de zi și de noapte pentru persoanele adulte fără adăpost', din 2013, este director Lambru Daniel, vicepreședinte TSD Buzău. Puțin trecut de 30 de ani, îngropat în hârtii și cu o agendă plină, își face mereu timp să le asculte problemele oamenilor fără adăpost. Ne-a deschis și nouă ușa și ne-a răspund la câteva întrebări despre centrul care le-a devenit cămin unor persoane sărmane.
DC News: Care a fost cazul care te-a cutremurat cel mai mult de când eşti la centru?
Lambru Daniel: Este foarte greu să răspund la această întrebare. Fiecare persoană care ajunge la noi are propria poveste, cu un sfârşit tragic... sau și mai rău... dramatic. Sunt persoane cu probleme sociale foarte grave, dar ce este mai dureros este faptul că sunt foarte bolnave şi noi chiar nu avem cu ce şi cum să le mai ajutăm. Din păcate, perioada petrecută pe stradă şi-a pus serios amprenta pe trupurile lor.
DC News: Lucrezi practic într-un centru al suferinţei. Cum este să fii director la o astfel de instituţie? Cum te-a schimbat această funcţie?
Lambru Daniel: "centru al suferinţei"... cred că este un cuvânt prea dur şi sigur nu se regăseşte în această unitate. Fiecare persoană care ne calcă pragul ne dorim să-şi lase toate problemele la uşă. Ne dorim să găsească la noi tot ceea ce viaţa şi societatea nu a putut să-i ofere. Să fii director la o astfel de instituţie cred că este o onoare. Nimic nu este mai nobil decât să poţi să-ţi ajuţi semenii, mai ales că aceşti oameni găsesc în noi ultima speranţă la viaţă. Este plăcut să faci această muncă, dar şi greu. Uneori trebuie să gândeşti şi cu sufletul, dar şi cu mintea pentru a aplica procedurile impuse de regulamentul de funcţionare al centrului. O astfel de funcţie te schimbă foarte mult, dar mulțumesc lui Dumnezeu că m-a schimbat în bine. Am putut să înţeleg că dacă ne dorim o lume mai bună, acea bunătate trebuie să vină de la noi, să fim exemple pentru semenii noştri.
DC News: Îţi este greu să dialoghezi cu oamenii fără adăpost?
Lambru Daniel: Nu este greu deloc să vorbeşti cu oamenii fără adăpost. Spre surprinderea noastră, unii sunt mult mai respectuoşi şi cu mai mult bun simț decât mulţi dintre noi. Cred că atunci când vorbeşti politicos cu un om care vine de pe stradă, înainte de toate te respecţi pe tine, îl respecţi pe el şi apoi poţi să ai aşteptări să te respecte şi el pe tine. Sunt lucruri pe care familia mi le-a insuflat de la o vârstă fragedă.
Vicepreședintele TSD Buzău a avut, în încheiere, un mesaj nu doar pentru buzoieni, ci pentru toți românii: să nu îi uităm pe oamenii fără adăpost!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
