Povestea lui Hanako, maidaneza salvată din România de o familie din Japonia

[] []

13 Martie 2016 / 19:24
Salveaza PDF Comentarii
Nota:  Fotografia este dintr-un adapost, nu o infatiseaza pe Hanako.
Nota: Fotografia este dintr-un adapost, nu o infatiseaza pe Hanako.

O cheamă Hanako. În România era "Fetița". Numele ei este acum numele unei cărți scrise de Claudia Sumiya. A venit în România cu soțul său, Haruya Sumiya, pentru a salva un câine de pe lista morții, listă de care nu au scăpat sute de mii de câini. 

Marius Marinescu, președintele fondator al Federației pentru Protecția Animalelor și Mediului (FPAM) a scris prefața cărții, unde subliniază în cartea "Numele meu e Hanako" că "judecata de valoare a doamnei Claudia Sumiya este imbatabilă: 'Într-adevăr, toți cei care se ocupă să omoare câinii, de la președinte până la hingherul de rând, sunt oameni cu mintea contorsionată'". 

Hanako a fost capturată din Rahova, București. Acolo își făceau veacul o cățea cu șase pui. Cartea "Numele meu e Hanako. Aventurile cățelușei din București ajunse în Japonia" este scrisă la persoana întâi și este o carte despre oameni, politicieni, fundații și... hingheri. 

Iată cum începe povestea lui Hanako: 

"Eu nu știu cu precizie când m-am născut. Nimeni nu își amintește când s-a născut și așa sunt și eu. Am aflat mai târziu, din spusele câtorva oameni, că m-am născut într-o zi oarecare- nu se știe exact când- de la sfârșitul lui august 2008. Eram șase frați și surori la mama mea. Și mama mea ne-a crescut cu dragoste până când am împlinit vârsta de un an. Atunci am devenit deja adultă căci astfel suntem făcuți noi, câinii. Am iubit-o mult pe mama și evident că și ea ne iubea pe noi, puii ei. Când un om mai bun ne dădea ceva de mâncare, mama mânca mai puțin, lăsându-ne nouă restul". 

Fetița din România, acum Hanako în Japonia, a scăpat de mai multe ori de hingheri până a ajuns să trăiască viața frumoasă din Japonia. 

Iată o parte din fotografiile publicate în carte: 

(w670)

Marius Marinescu amintește marii autori care au scris despre copii și animale în literatura universală: "Tudor Arghezi (1880-1967) a scris 'Zdreanță', George Topârceanu (1886-1937) a scris 'Bivolul și coțofana', 'Broaștele', 'Câți ca voi', 'Balada unui greier mic', Nicolae Labiș (1935-1956) a scris 'Moartea Căprioarei', Mihai Sadoveanu (1880-1961) a scris 'Dumbrava minunată', Ana Blandiana, născută în 1942, a scris 'Motanul Arpagic', Nina Cassian (1924-2014) a scris 'Povestea a doi pui de tigri', Emil Gârleanu (1878-1914) a scris volumul 'Din lumea celor care nu cuvântă' scris în 1910, Silvia Kerim, decedată în 2016, am cunoscut-o foarte bine, jurnalistă, a scris povești, a scris foarte frumos 'Povestea pisicii' și volumul 'Povești despre prietenii mei, cățeii'. La nivelul universal, în categoria Walt Disney (1901-1966), găsim, de asemenea, povești cu animale, precum "Tom și Jerry", "Pisicile aristocrate", "101 dalmațieni", "Cartea Junglei", Jack London (1876-1916) a scris 'Colț Alb', 'Chemarea străbunilor', Serghei Esenin (1895-1925) a scris 'Cântecul cățelei', pictorul Pablo Picasso (1881-1973) în 15 opere l-a pictat pe câinele lui, Lump. Corneliu Vadim Tudor a scris "Poveste adevarată" (1983), apărut în volumul "Saturnalii", "Câini ai nimănui" (1983) în "101 poezii". 

 Câinele a fost oglindit și-n originile noastre, în legenda lui Romulus și Remus, prin lupoaica. Sunt mult mai mulți, dar scriitorii sensibili au găsit legătura dintre frumusețea și gingășia copiilor și animale, și una, și alta au inocența, candoarea adevărată. Toate aceste scrieri au și un mare caracter educativ. 





VOTEAZA ARTICOLUL
   Pozitive: +7    Negative: 0

TOP STIRI CELE MAI...









Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?

Vezi versiunea de mobil a siteului

nxt.DE1