În ţinutul Napailor au fost născuți doi Gemeni Divini, băiat şi fată. Semănau atât de mult, încât, ca să-i deosebească, mama lor, Leto, i-a îmbrăcat cu straie de culori diferite. Pe băiat l-a îmbrăcat în alb și i-a dat numele Apollon, adică ”Cel Alb”. Pe fată, în roşu. I-a rămas numele A Răte Mis ”Zâna cea Roşie", abreviat apoi în A-rtemis. Despre ei a fost creat și un basm popular românesc, ”Floriţa din codru”, cules şi publicat de Ion Slavici.
Pentru că şi băiatul şi fata aveau harul de a prevesti şi de a tămădui, iar limba tracă nu avea pe atunci gen gramatical, amândorura li s-a zis şi Zalmoxis ”Magul cel Vrednic; Vraciul cel Strălucitor”. Din iniţiala Z a numelui, dublată, s-a format semnul sacru al tracilor. Era şi talisman, aducător de noroc, fericire şi sănătate, iar oamenii îl purtau pentru toate acestea. În tracă, acest semn împletit se mai numea şi Ză-dai, de unde româna a moştenit zadie- ”împletitură, ţesătură de lână”. De aici a rămas până astăzi Mărţişorul, cu cele două fire împletite, alb şi roşu – de la numele Gemenilor Cereşti. Faptul că Mărţişorul este o tradiţie comună românilor şi bulgarilor nu mai lasă nicio îndoială că provine din spaţiul tracic. Din formula tracică M-AR-TIN-US ”Cel care se ţine; Cel care are forţă”, româna a moştenit Marţ şi Mărţişor, iar bulgara – Martiniţa, scrie EpochTimes.
Mărţişorul era un ban de aur sau de argint ori un medalion, legat cu un şnur alb-roşu, pe care românii îl puneau copiilor la gât sau la mână. Mărţişorul se mai numeşte, în unele ţinuturi, Mărţiguş sau Marţ, şi este purtat pentru noroc, în decursul anului, iar cei ce-l poartă cred că vor fi sănătoşi şi curaţi ca argintul şi că peste vară nu-i vor mai apuca şi scutura frigurile.
În tradiţie rustică, Mărţişorul se pune în zorii zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul Soarelui, iar când îl pun, părinţii se feresc se fie văzuţi de vreo femeie însărcinată, crezând că se pătează copilul pe ochi. Unii copii poartă Mărţişorul 12 zile la gât, iar după aceea îl lasă pe crenguţele unui pom tânăr. Dacă pomişorului îi merge bine peste an, înseamnă că şi copilului îi va merge bine în viaţă. Alţii îl păstrează până ce văd arbustul înflorit, de obicei porumbar sau păducel, şi îl pun pe pomişor, nădăjduind să fie albi ca florile lui.
În unele sate, Mărţişorul se poartă până când începe cucul a cânta sau până când vin berzele. Nu numai părinţii le pun Mărţişoare copiilor, ci şi alţi români şi le dăruiesc unul altuia la 1 Martie. În prezent, îl poartă mai ales femeile şi fetele şi, doar în unele sate, îl poartă şi bărbaţii şi băieţii. Rareori se mai face din bani de aur sau de argint şi nu mai e purtat toată luna, ci numai câteva zile, la începutul lui Martie. Pe la sfârşitul lui Martie, femeile şi fetele iau şnurul Mărţişorului şi îl pun pe trandafiri, iar moneda sau medalionul le dau pe vin, pâine albă şi caş, crezând că aceea care le-a purtat va avea faţa albă cum e caşul şi rumenă ca trandafirul şi vinul.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
