„În lungul drum al carierei mele am avut ocazia de a lucra la câteva dicționare. Am început prin a fi colaborator la celebrul dicționar al lui Mircea Zaciu, care a avut o istorie foarte frământată și lucrând acolo am constatat un fapt destul de penibil, anume că scriitorii din exil nu erau agreați, erau interziși, iar despre scriitorii din Basarabia, din Banatul Sârbesc sau din Bucovina nu se vorbea. Dicționarul a apărut, după cum se știe, în perioada dictaturii comuniste. După 1990 s-a produs, evident, o mișcare de ridicare a vălului ce acoperea activitatea unor scriitori care trăiau în exil sau în fostele provincii românești din Basarabia, Bucovina sau Banatul Sârbesc, însă recuperarea lor s-a făcut mai ales de către critici literari, ca o pasiune privată, însă foarte puțin s-a vorbit despre scriitori de limbă română care locuiesc în Israel și care sunt cetățeni ai Israelului.” a precizat Cristofor
După 1990 își fac apariția în peisajul românesc
„Este adevărat, după 1990, încep să-și facă încet, încet apariția și acești scriitori în peisajul românesc, în volumele de critică literară. Nu a existat, cred eu, o activitate sistematică de recuperare a acestor scriitori care, indiscutabil, aparțin și culturii române. Ei sunt scriitori israelieni, indiscutabil, dar tot așa cum Eugen Ionesco aparține literaturii franceze, datorită faptului că folosește limba franceză, grosul operei lui fiind scris în limba franceză, tot așa Paul Celan, evreu din Cernăuți, are o activitate modestă în românește, în schimb, opera lui scrisă în germană îl introduce în istoriile literare de limbă germană. Este o situație similară cu scriitorii originari din România sau din provinciile românești și care au emigrat în patria străbunilor lor, în Israel.” a subliniat scriitorul și criticul literar Ion Cristofor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
