Formele de violență domestică variază de la certuri cronice şi ţipete până la controlul comportamentelor, de la amenințări și intimidări până la ameninţări fizice, de la amenințări de sinucidere sau crimă până la amenințări care implică arme, răniri grave și atacuri fatale. Orice model de comportament marcat de control în relaţiile intime poate fi un semnal al abuzurilor. (Edwards, 2019)
Expunerea copiilor la violenţa domestică are consecinţe extrem de negative asupra sănătăţii lor psihice: poate apărea teama de a fi răniţi sau de abandon, îngrijorare excesivă sau tristețe, sentimentul de vinovăție, incapacitatea de a experimenta empatie sau vinovăție, toleranță scăzută la frustrare, distanțare emoțională, judecată slabă, rușine sau teamă cu privire la viitor.
Emoţiile resimțite și amintirile imprimate în creierul unui copil în momentele de stres devin legate între ele, sentimentele, convingerile și alegerile în relaţii și în multe alte fațete ale vieții vor fi influenţate de experienţele adverse din copilărie.
Trăirea într-un climat nociv, în care există incidente de agresiune, conduce la trăiri dureroase şi la izolare, precum şi la nesatisfacerea continuă a nevoilor de afecţiune şi de ataşament.
Circumstanțele violenţei domestice îi lasă pe părinţi sau îngrijitori indisponibili emoţional şi activează în copii o frică primară şi alte emoții dureroase, complexe și nerezolvate.
Părinții care sunt agresori sunt mai iritabili, mai puțin implicați în creșterea copiilor, sunt mai predispuși să utilizeze pedeapsa fizică severă și neregulată și mai puțin capabili să distingă nevoile copiilor lor de a lor. Ambii părinți, indiferent de culpabilitate, au o capacitate redusă de a recunoaște stresul și pericolul, factori de protecție care ar putea crește rezilienţa psihologică a copilului.
Referinţe:
Edwards, B.G. (2019) Alarming Effects of Children's Exposure to Domestic Violence, Psychology Today.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu