Marcel Cucu, un fermier din județul Brăila, membru LAPAR, are o viziune total diferită de a politicienilor care discută pe tema ”Se vinde România la hectar”. Liberalizarea pieței terenurilor agricole, de la 1 ianuarie 2014, a aruncat în dezbaterea publică mai multe teme: pierderea terenului agricol din Transilvania, pe care ungurii l-ar cumpăra cu sprijin financiar de la Budapesta; siguranța alimentară, pusă în pericol de vânzarea terenului agricol; lipsa de șanse a fermierilor români în fața concurenței străinilor, care vor acapara toate terenurile. De fapt, sunt ținte false, care fac să fie ignorată adevărata problemă a agricultorilor, dar și riscul pe care îl au cetățenii României, în general.
Pericolul unguresc
Moise Guran a publicat un calcul care arată că valoarea totală a terenurilor agricole din Transilvania depășește 22 de miliarde de euro. Ungurii care ne cumpără țara la hectar ar trebui să dispună de această sumă, apoi să fie dispuși s-o investească în România, pentru un proiect fantezist. În plus, odată ce românii nu mai dețin teren agricol, dar au drept de vot, ar putea crește impozitele, ceea ce ar face nerentabilă investiția uriașă pe care au făcut-o ungurii.
Scenariul este unul politic, promovat de Funar. Autoritățile statului și unii lideri ai PSD (Sârbu) au arătat că totul este o legendă.
Siguranța alimentară
Chiar dacă străinii ar acapara terenurile, ca persoane fizice, și chiar dacă le-ar acapara pe toate, nu este afectată siguranța alimentară. În acest moment, rețelele de distribuție aparțin unor concerne multinaționale, iar producția de cereale, oleaginoase etc. este achiziționată de acestea. Dacă totul se exportă, rămânem fără mâncare, spun adepții teoriei conspirației. Este absurd, pe o piață globală a materiilor prime agricole, nu mai contează cine deține terenul, prețul este cel care dictează unde se distribuie marfa. Dacă se iese din logica pieței, în diferite scenarii fanteziste, nu mai contează nici cine deține terenul din România.
Adevărata problemă, lipsa creditului funciar
Marcel Cucu afirmă că soluțiile propuse de politicieni, oricât de bune ar părea, nu răspund adevăratei probleme a fermierului român: lipsa banilor pentru investiții și pentru concentrarea terenurilor.
”Chiar dacă statul îmi asigură drept de preemțiune, chiar dacă nu îi lasă pe străini să cumepre direct, nu mă ajută cu nimic. Astăzi pot cumpăra sute sau mii de hectare, societăți comerciale deținute de străini. Nu se schimbă nimic din 1 ianuarie. Grav este că noi nu putem concura cu ei la tehnologie, nu avem credite pentru utilaje și alte investiții necesare. Dacă s-ar da credit funciar, garantat cu terenul, sau dacă s-ar organiza proiecte prin care statul ori UE să sprijine fermierii, ar avea sens discuția. Acesta e ajutorul de care avem nevoie ca să rezistăm pe o piață europeană. Iar ca să nu mai plece cerealele ca materie primă, trebuie credite pentru industrializarea producției în țară. Deci, o strategie de dezvoltare și o investiție financiară a statului. Restul sunt vorbe”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
