Să consultăm cifrele! În 2024, de exemplu, dat fiind că au fost stopate importurile Europei din Rusia (în mare parte), SUA a exportat către Europa energie de 78,5 miliarde de dolari, în care au fost incluse livrări însemnate de GNL (LNG). În acest timp, Federația Rusă, evident, a pierdut. Ultimele date din 2023 arată o pierdere de 7 mld. a Rusiei, după ce volumele de gaze livrate către Europa s-au prăbușit (146 miliarde m³ în 2021, 28 miliarde m³ în 2023 n.r.). Iar viitorul nu sună bine pentru Putin, estimările privind pierderile viitoare fiind semnificative.
În contextul întâlnirii Donald Trump - Vladimir Putin, al cărei scop este încetarea războiului din Ucraina, unul dintre scenariile puse pe masă este ”opening the taps”, respectiv reluarea livrării de gaze rusești spre Europa. Dacă s-ar întâmpla asta, investițiile în GNL din SUA ar fi serios puse în pericol: vorbim despre proiecte noi de GNL de 120 de miliarde de dolari care ar rămâne în aer. De ce ar vrea Donald Trump să ofere, cu această monedă de schimb catastrofală, revenirea puternică a Rusiei pe piața europeană, când SUA au câștigat semnificativ din exporturile GNL către Europa?
O altă posibilă monedă de schimb invocată ar fi pământurile rare ale Ucrainei, respectiv zăcămintele de metale rare din zonele deja ocupate de ruși. Valoarea acestor pământuri nu poate fi estimată valoric. Se spune că Ucraina ar avea zăcăminte de metale rare care s-ar ridica la 10 - 12 trilioane de dolari, o parte semnificativă fiind în sud-estul ocupat/contestat. Cert e că Ucraina are depozite pentru 22 din cele 34 de minerale critice ale UE, mult în regiunile ocupate sau în proximitatea frontului. Dacă s-ar dovedi că 10 - 20% din aceste rezerve sunt extractibile economic pe termen mediu, în partea de teritorii ocupate, ar valora, din această perspectivă între 0,8 și 2,4 trilioane de dolari. Aceasta ar fi cea mai ”rea” variantă, existând și scenariul unei conversii de 40%, care se ridică până la 4,5 trilioane, sau maximum posibil la 7,5 trilioane de dolari, în funcție și de ponderea regională. Deocamdată, nu există date foarte clare, pentru că războiul blochează explorarea, mare parte sunt resurse, nu rezerve, iar valoarea depinde și de capacitatea de procesare, care astăzi, vedem, este limitată în țara vecină.
Să ne amintim în acest context că însuși Volodimir Zelenski a cedat pământuri rare SUA, în urma acordului cu Donald Trump, care oferă, la schimb, printre altele, arme. O negociere de care SUA se bucură din plin. S-au aprobat, recent, vânzări de 322 milioane de dolari pentru sisteme de apărare antiaeriană și vehicule de luptă, de 200 milioane de dolari pentru întreținere, logistică și sprijin pentru tunuri, precum și alte vânzări precum 150 de milioane de dolari pentru capacități de întreținere sau 180 de milioane pentru susținerea apărării aeriene.
În acest context, dacă renunță la acordul cu Ucraina, în favoarea Rusiei, ce ar putea SUA să vândă Rusiei? Legal și practic, există restricții extrem de stricte. Armament, sigur nu. Exporturile militare efective sunt complet improbabile, chiar și microcipurile și alte echipamente de comunicații au un regim sensibil. De altfel, orice relaxare economică pentru Rusia aduce cu sine riscul de refacere a capacității militare. Singura variantă de ”schimb” cu Rusia ar fi pentru echipamente non-letale sau dual-use.
Și atunci, pentru ce ar vinde SUA lui Vladimir Putin Ucraina când țara condusă de Volodimir Zelenski este mult mai valoroasă pentru ”omul de afaceri” Donald Trump?