”Prevenția nu este o cheltuială discreționară, ci o investiție publică cu randament ridicat în capitalul uman, stabilitatea fiscală și competitivitatea economică”, a subliniat Raluca Sîmbotin, Policy Lead, MSD Romania, plasând tema sănătății preventive direct în dezbaterea macroeconomică actuală.
Sănătatea și deficitul bugetar: o legătură structurală
România se află într-un proces de ajustare fiscală, cu obiectivul explicit de reducere graduală a deficitului bugetar. Consolidarea fiscală presupune controlul cheltuielilor, creșterea eficienței și, esențial, protejarea investițiilor cu randament ridicat. În acest cadru, diferența dintre cheltuiala curentă și investiția strategică devine critică.
Cheltuielile reactive – generate de tratarea tardivă a bolilor – alimentează structural deficitul, în timp ce investițiile preventive reduc costurile viitoare și contribuie la stabilizarea traiectoriei bugetare. „Într-un context de deficit, prevenția nu este un risc fiscal, ci o măsură de prudență fiscală”, a arătat Raluca Simbotin.
Presiuni structurale care alimentează deficitul
România se confruntă simultan cu mai mulți factori structurali care pun presiune pe bugetul public:
• îmbătrânirea accelerată a populației, cu peste 20% dintre cetățeni având peste 65 de ani;
• o povară majoră a bolilor cronice, responsabile pentru peste 90% din decese;
• cea mai ridicată mortalitate prevenibilă și tratabilă din Uniunea Europeană, conform datelor OECD;
• costuri ridicate asociate tratamentelor în stadii avansate;
• pierderi semnificative de productivitate și contribuții fiscale neîncasate.
Fără intervenții preventive sistematice, aceste tendințe riscă să transforme deficitul din sănătate într-un deficit structural al bugetului general consolidat.
Prevenția – instrument de stabilizare fiscală
În dezbaterea actuală despre consolidare fiscală, prevenția trebuie înțeleasă ca:
• mecanism de reducere a costurilor evitabile;
• instrument de protejare și extindere a bazei de contribuabili;
• investiție directă în capitalul uman activ.
Beneficiile se manifestă pe trei dimensiuni-cheie. La nivel de sănătate publică, prevenția reduce incidența bolilor și mortalitatea evitabilă. La nivelul sistemului sanitar, scade presiunea pe spitale și pe bugetele alocate tratamentelor costisitoare. Iar la nivel economic, contribuie la reducerea absenteismului, menținerea populației active și creșterea veniturilor fiscale.
Dovezi economice relevante pentru decizia fiscală
Argumentele sunt susținute de analize economice realizate de instituții internaționale de prestigiu, precum Deloitte, Oxford Economics și Johns Hopkins University. Acestea arată că investițiile în prevenție generează randamente ridicate, iar o parte covârșitoare a poverii economice a bolilor prevenibile provine din pierderi de productivitate – adică din venituri fiscale neîncasate, nu din costuri medicale directe.
Estimările indică faptul că întărirea prevenției poate genera beneficii economice cumulative substanțiale și venituri fiscale suplimentare anuale, contribuind direct la obiectivele Ministerului Finanțelor privind stabilizarea cheltuielilor și creșterea bazei de impozitare.
Noul cadru european: flexibilitate într-un context de deficit excesiv
Noul Cadru de Guvernanță Economică European oferă României o oportunitate strategică importantă. Acesta permite integrarea investițiilor cu impact pe termen lung – precum prevenția – în Planurile Fiscale-Structurale pe Termen Mediu și justifică o traiectorie de ajustare fiscală extinsă, de până la șapte ani.
Prevenția se încadrează clar în categoria investițiilor care reduc costuri viitoare și cresc reziliența economică, fiind compatibilă cu cerințele unui context de deficit excesiv.
Consolidarea fiscală și prevenția: obiective complementare
În acest cadru, a fost subliniată și importanța eforturilor deja inițiate de autorități. Ministerul Sănătății și CNAS au făcut pași concreți pentru eficientizarea cheltuielilor, iar accentul crescut pe medicina primară și prevenție este unul corect. Reforma propusă nu este doar sanitară, ci una fiscal-structurală, în care consolidarea bugetară și prevenția se susțin reciproc.
2026 – momentul deciziei strategice
Rapoartele aferente Planului Fiscal-Structural din 2026 reprezintă momentul în care România poate demonstra că tratează sănătatea ca pe un activ economic și abordează deficitul prin reforme structurale, nu doar prin ajustări contabile. Integrarea prevenției ar permite planificare multianuală predictibilă, reducerea presiunii bugetare viitoare și creșterea credibilității în fața partenerilor europeni și a piețelor financiare.
Propuneri responsabile fiscal
Pentru a răspunde preocupărilor legate de deficit, recomandările avansate vizează:
• crearea unei linii bugetare multianuale dedicate prevenției, cu creștere graduală și etapizată;
• introducerea unor indicatori clari de performanță și raportare anuală;
• evaluarea economiilor generate și reinvestirea acestora în prevenție;
• corelarea intervențiilor preventive cu obiectivele de reducere a cheltuielilor evitabile.
„Nu vorbim despre creșteri necontrolate de cheltuieli, ci despre investiții etapizate, măsurabile, cu randament demonstrabil”, a subliniat Raluca Simbotin.
Concluzie: prevenția, parte a soluției fiscale
România are obligația de a reduce deficitul bugetar, dar și responsabilitatea de a evita acumularea unor costuri viitoare mult mai mari. Întrebarea-cheie nu este dacă prevenția este posibilă într-un context de deficit, ci dacă perpetuarea unui model reactiv, generator de costuri structurale, mai este sustenabilă.
Prevenția este, în egală măsură, o investiție în sănătate, în stabilitate fiscală și în competitivitate economică. Dacă România își dorește o consolidare fiscală durabilă, prevenția trebuie să fie parte integrantă a soluției.
Urmărește LIVE conferința DCNews Media Group ”Health Forum: Prevenția, investiție strategică în viață, sănătate și dezvoltare”: