Profesorii au dreptul să fie nemulțumiți. Au dreptul să protesteze, să iasă în stradă și să ceară condiții mai bune de muncă. Dar, în tot acest iureș, uită un lucru esențial: comunicarea cu părinții.
Astăzi este 3 septembrie. În doar câteva zile ar trebui să înceapă școala. Și totuși, milioane de părinți încă nu știu dacă pe 8 septembrie trebuie să își ducă sau nu copiii la festivitatea de deschidere. Este o situație anormală, pentru că și părinții muncesc. Pentru mulți dintre ei, începutul de an școlar înseamnă o zi liberă cerută la serviciu din timp. Mai ales în clasele mici, unde părinții sunt nelipsiți de la festivitate. Cum să îți anunți șeful în ultima clipă că trebuie să lipsești, doar pentru că profesorii nu au găsit cinci minute să scrie un mesaj clar pe grupul clasei?
Sindicatele spun că vor protesta pe 8 septembrie. Foarte bine, este dreptul lor. Dar ce i-ar costa pe profesori să ia o pauză de cinci minute de la scandări și să explice părinților cum se va desfășura prima zi de școală? Ar fi un gest de respect.
Norma didactică - marea durere a profesorilor. Iată ce uită să spună
În plus, să nu uităm că profesorii au avut toată vara la dispoziție să își manifeste nemulțumirile, fără să lase părinți și copii în incertitudine. Iar atunci când cer să nu le fie mărită norma didactică, ar trebui să își amintească și de acele zile când, după ce sună clopoțelul, pleacă acasă imediat, fără alte responsabilități. Sau de zilele de dinaintea vacanțelor, când, „subtil”, îi sfătuiesc pe copii să nu mai vină la școală, pentru că „oricum nu se mai face nimic”.
Respectul nu se câștigă doar prin pancarte și marșuri. Respectul se arată prin gesturi mici, prin transparență și prin grijă față de cei direct afectați: elevii și părinții. Dacă profesorii cer să fie respectați de stat, ar trebui să înceapă prin a respecta familiile care le încredințează, zi de zi, copiii.