Numirea ar fi o mișcare calculată, cu semnificație dublă: recompensă și control.
Din perspectiva lui Nicușor Dan, există o teorie care ține de recompensă și control. Când candidezi la primărie și apare un scandal – cum a fost cel de la Spitalul de Oncologie – iar cineva îți ia apărarea public, cum a făcut Oana Gheorghiu, urmează o formă de recompensă. A sprijinit campania, l-a apărat public. În esență, colaborează. Acum, Nicușor Dan practic poate avea un om în Guvern – nu e nici din PNL, nici din PSD.
Chiar dacă Oana Gheorghiu nu este „omul” unui partid anume, numirea ei pare să aibă o componentă politică evidentă. Mecanismul acesta este de recompensă și control. E un tipar clar: de fiecare dată când Nicușor Dan candidează, e sprijinit discret. E normal: Fiecare candidat are rețelele lui de influență.
Din punct de vedere al imaginii, mesajul este clar: Numirea Oanei Gheorghiu vizează electoratul de tip „vrem spitale, nu catedrale” – un segment pe care USR și Nicușor Dan îl cultivă constant.
În contextul alegerilor locale, strategia este transparentă. Campania la Primăria Capitalei se va juca într-un singur tur, fără alianțe, ceea ce înseamnă o luptă directă, „care pe care”. Într-o astfel de bătălie, mobilizarea propriului electorat devine decisivă.
Pe de altă parte, pe zona prezidențială, se conturează o apropiere între Bolojan și USR, interpretată ca o încercare a formațiunii de a-și extinde influența în Guvern prin oameni din afara partidului, dar apropiați de valorile sale.
Totuși, rămâne întrebarea dacă această formulă poate rezista în actualul sistem politic. Bolojan a mizat până acum pe imagine și pe performanță administrativă, dar nu e sigur cât de mult va funcționa această strategie în logica dură a coalițiilor de putere.
Între timp, PSD continuă același algoritm clasic: Conservă puterea, se adaptează și așteaptă momentul potrivit pentru a reconfigura scena.
Aceasta este, pe scurt, noua dinamică politică.