O întrebare frecventă în rândul românilor stabiliți în Italia este legată de cumulul anilor de muncă între cele două țări. Un cititor a întrebat: „Eu am 24 de ani de muncă în România și 18 ani în Italia. Am în total 42 de ani contributivi. Lucrez în continuare în Italia din 2008. Când pot ieși la pensie cumulativă?”
Răspunsul Ionelei Mihaela Dumitru a venit cu precizări importante legate de condițiile din Italia pentru pensionarea anticipată: „Această formă de pensionare este o formă de pensionare anticipată în Italia. Ea, într-adevăr, are 42 de ani plus 10 luni. Completez eu pentru că acele 10 luni dau o mare penalizare”. Consultantul fiscal a ținut să sublinieze că în Italia penalizarea pentru pensia anticipată este semnificativ mai mare decât în România: „Să nu uităm că anticipatele în Italia au o penalizare de 30% și nu 24%, cum e în România. Deci, penalizarea este destul de importantă. 42 de ani și 10 luni în cazul bărbaților, 41 și 10 luni în cazul femeilor”.
O condiție esențială, adesea trecută cu vederea, este aceea ca o parte dintre anii contributivi să fie „ani efectiv lucrați”, fără perioade acoperite de concediu medical sau șomaj. Dumitru a atras atenția asupra acestui aspect esențial: „Trebuie să aibă 35 de ani efectiv lucrați. Adică, nu trebuie să fi fost în concediu medical, nu șomaj. Deci, atenție, calculul se bazează pe timpul efectiv lucrat în anticipată, de obicei”.
Un alt caz adus în discuție a fost cel al unei românce care a lucrat 27 de ani în România și, ulterior, 15 ani în Italia. Aceasta a întrebat unde ar trebui să depună dosarul de pensie la împlinirea vârstei de 67 de ani. Consultantul fiscal a explicat care sunt pașii pentru a beneficia de pensia comunitară: „Îl poate depune pentru pensie comunitară. Foarte important, dacă se retrage acasă, să închidă rezidența la Anagrafe, la ghișeu. Se face în mod personal, deci nu o poate face altcineva în locul tău”.
Ionela Dumitru a evidențiat un aspect birocratic frecvent întâlnit în procesul de pensionare transnațională: lipsa unei adrese clare sau a unei comunicări oficiale privind schimbarea rezidenței. „Le spui: mă retrag acasă. Anunți INS-ul care este adresa ta, astfel încât să nu se plimbe o decizie de pensionare. Adică, instituțiile nici nu mai știu pe unde s-o trimită, pentru că lumea schimbă rezidența și după un an jumate spun: stai puțin, că eu n-am primit decizia”, explică aceasta.
Ascultă mai multe aici: