EXCLUSIV  #vremoțarăkafară. Referendum familie: Cum e cu drepturile gay #afară?

Av. Maria-Georgiana Teodorescu / 25 sep 2018 / 13:29 Salveaza PDF Comentarii
familie
Descriere foto: familie

Subiect fierbinte în perioada asta, referendumul pentru familie a împărţit din nou poporul în două tabere. De fapt, ca să fim mai exacţi, în 3: cei ce vor merge cu orice preţ la referendum pentru a vota pentru familia tradiţională (speriaţi fiind de perspectiva unui viitor în care persoanele de acelaşi sex s-ar putea căsători în România), cei ce contestă referendumul din varii motive („nu e necesar", „costă prea mult", #jospsd, #josdragnea), deci nu vor merge, şi, fireşte, cei ce vor merge şi vor vota împotriva familiei tradiţionale pentru a putea lărgi sfera de aplicabilitate a legii şi a permite deci căsătoriile persoanelor de acelaşi sex.

Primele două categorii sunt cele mai vocale. Culmea, fix persoanele gay (faţă de care ne exprimăm uneori dezgustul cu privire la paradele pe care le organizează în special în afara ţării) nu spun mai nimic. Se mulţumesc să dea share pe facebook la poze cu familii moderne şi să spună că şi ei sunt oameni, şi că, în fond, a fi gay nu este o alegere personală sau o toană.

Antipesediştii, ca regulă, se opun oricăror măsuri luate de PSD. Bune, rele, nu contează, oricum poţi găsi argumente pro sau contra oricărui lucru de pe lume. Spre exemplu, banii cheltuiţi pentru acest referendum ar putea fi investiţi mai bine într-un spital pentru copii, într-o bucată de autostradă, într-o şcoală sau orice altceva. E corect. În fond, şi banii care au fost cheltuiţi pentru autostrada A1 puteau fi folosiţi pentru un centru performant oncologic (care era poate mai urgent decât autostrada), după cum şi banii cheltuiţi pentru un spital ar putea fi mai bine folosiţi, poate, pentru a asigura medicamente gratuite pentru oamenii din spitalele existente. E o poveste care poate continua la nesfârşit, argument după argument. Important e că banii pentru acest referendum reprezintă o felie dintr-un alt tort decât cel al spitalelor, şcolilor şi autostrăzilor, pentru că organizarea lui nu ţine de bugetele ministerelor sănătăţii, transporturilor sau educaţiei. Motive să ne certăm nu găsim noi?!

Tradiţionaliştii invocă cel mai adesea motive religioase şi argumentează pe baza lor. O poză care circulă pe facebook mi-a atras atenţia zilele astea. Zicea aşa: dacă ar exista o analiză medicală care s-ar putea face încă din stadiul intrauterin şi care ar putea stabili cu precizie dacă bebeluşul va fi gay, atunci creştinii ar fi de acord cu avortul? De meditat la acest subiect.

Vrând, nevrând, ajungem şi la întrebarea „cum e afară?". Nu pentru că ar trebui să fie şi la noi ca la alţii, nu pentru că la alţii e musai mai bine ca la noi, ci pur şi simplu pentru că trăim vremuri în care populaţia tânără, în special, se raportează din ce în ce mai mult la situaţia altor ţări, suspinând că la noi e rău şi la alţii e bine. Ori „binele" acesta general la care ne gândim noi e de fapt un cumul de măsuri şi legi care împreună construiesc o anumită realitate socială. Mai pe înţelesul tuturor: faptul că nu găsim atâta gunoi pe străzi în alte capitale europene sau că alţii au mai multe autostrăzi nu are legătură doar cu nivelul de corupţie sau cu principiile morale ale parlamentarilor. Dar asta e o poveste tratată mai în detaliu în articolele privind Germania, Olanda, Elveţia, Ungaria şi Belgia.

Cât despre drepturile comunităţii LGBT în Europa, lucrurile stau aşa:

Germania: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1968, respectiv 1969; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2001; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2017; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2017.

Franţa: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1791; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 1999; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2013; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2013.

Belgia: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1795; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2000; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2003; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2006.

Irlanda: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1993 (la bărbaţi, întrucât la femei au fost mereu legale); parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2011; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2015; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2015.

Marea Britanie: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1967; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2005; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2014; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2005-2013 (pe regiuni).

Austria: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1971; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2010; căsătoriile între persoane de acelaşi sex vor fi legale din 2019; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2016.

Spania: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1979; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 1998; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2005; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2005.

Portugalia: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1983; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2001; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2010; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2016.
Italia: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1980; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2016; căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi adopţiile, deşi nelegale încă, au fost recunoscute în 2017 (căsătorii şi adopţii făcute în alte state şi recunoscute pe teritoriul italian).

Suedia: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1944; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 1995; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2009; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2003.

Norvegia: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1972; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 1993; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2009; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2009.

Finlanda: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1971; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2002; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2017; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2017.

Danemarca: relaţiile între persoane de acelaşi sex sunt permise încă din 1933; parteneriatele civile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 1989; căsătoriile între persoane de acelaşi sex sunt legale din 2012; adopţiile de părinţi de acelaşi sex sunt legale din 2010.

O serie de state permit relaţiile între persoane de acelaşi sex şi recunosc parteneriatele civile, dar nu permit căsătoriile şi adopţiile:

Croaţia: relaţiile permise începând cu 1977 iar parteneriatele civile recunoscute din 2014

Cehia: relaţiile permise începând cu 1962 iar parteneriatele civile recunoscute din 2006

Ungaria: relaţiile permise începând cu 1962 iar parteneriatele civile recunoscute din 2009

Polonia: relaţiile permise începând cu 1932 iar parteneriatele civile recunoscute din 2012

Grecia: relaţiile permise începând cu 1951 iar parteneriatele civile recunoscute din 2015

Nu în ultimul rând, există şi state care nu recunosc nici măcar parteneriatele civile, permiţând însă relaţiile între persoane de acelaşi sex:

Turcia: relaţiile permise începând cu 1858

Vatican: relaţiile permise începând cu 1890

Serbia: relaţiile permise începând cu 1858

Muntenegru: relaţiile permise începând cu 1977

Macedonia: relaţiile permise începând cu 1996

Albania: relaţiile permise începând cu 1995

Bosnia şi Herţegovina: relaţiile permise începând cu 1996

România: relaţiile permise începând cu 1996

Bulgaria: relaţiile permise începând cu 1968

La nivelul Uniunii Europene, căsătoriile persoanelor de acelaşi sex sunt legale în 14 din 28 de state, iar adopţiile de persoane de acelaşi sex în 18 din cele 28 de state. Recunoaşterea parteneriatelor civile între persoane de acelaşi sex se face în 26 din cele 28 de state UE.

Am auzit persoane care vor să îşi exprime nemulţumirea în raport cu acest referendum nemergând. Cu sau fără prezenţa lor, el tot se organizează şi banii tot se cheltuie. Deci la ce folos să nu mergeţi? Pe cine credeţi că încurcaţi cu absenţa voastră?

Indiferent dacă sunteţi pro sau anti acordarea mai multor drepturi legale membrilor comunităţii LGBT, modul cel mai bun de a vă exprima opinia este votând. E exact ca la alegeri: nu poţi ieşi şi te plânge că „pensionarii au votat PSD" dacă tu nu ai fost la vot ca să votezi altceva în loc. A fi parte dintr-o societate nu ne dă doar dreptul să protestăm ci şi obligaţia morală de a participa în mod activ, înainte de a se ajunge la situaţii care să genereze proteste.


Te-ar putea interesa








Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?


Copyright 2018 SC PRESS MEDIA ELECTRONIC SRL. Toate drepturile rezervate.


dcn.n-nxt.26