In chestiuni referitoare la drepturile omului în domeniile sale de competență – educatie, cultura, stiinta, comunicare si informare – si bazându-si eforturile pe considerente morale și expertiza sa specifica, UNESCO acționeaza in vederea clarificarii si ameliorarii situatiilor care implica incalcari ale acestor drepturi.
Astfel, UNESCO examineaza:
- cazuri referitoare la încălcări ale drepturilor omului, individuale și specifice;
- întrebări legate de încălcări masive, sistematice sau flagrante ale drepturilor omului, care rezultă fie dintr-o politică contrară drepturilor omului aplicata de jure sau de facto de către un stat, fie dintr-o acumulare de cazuri individuale care alcatuiesc un tipar consecvent.
Organismul care implementeaza procedura de examinare a comunicarilor referitoare la cazurile/intrebarile ce privesc exercitarea drepturilor omului în domeniile de competență ale UNESCO este Comitetul pentru Convenții și Recomandări, organ subsidiar al Comitetului Executiv UNESCO.
Conditii de admisibilitate a solicitarilor de examinare (comunicarilor):
- comunicarile nu trebuie sa fie anonime.
- comunicarea trebuie să provină de la o persoană sau un grup de persoane care sunt victime ale unei presupuse încălcări a oricăruia dintre drepturile omului din domeniile de competență ale UNESCO (educatie, stiinta, cultura, comunicare si informare). De asemenea, comunicarea poate proveni de la orice persoană, grup de persoane sau organizație care are cunoștința de asemenea încălcări ale drepturilor omului.
- comunicarea trebuie să fie compatibilă cu principiile UNESCO, Cartei Națiunilor Unite, Declarației Universale a Drepturilor Omului, convențiilor internaționale privind drepturile omului și altor instrumente internaționale în domeniul drepturilor omului.
- comunicarea trebuie să conțină elemente de probă relevante si nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informațiile difuzate prin intermediul mass-media.
- comunicarea nu trebuie să fie ofensatoare sau abuziva.
- comunicarea trebuie să fie depusă într-un termen rezonabil ca urmare a factorilor care constituie obiectul său sau într-un termen rezonabil după ce faptele au devenit cunoscute.
- comunicarea trebuie să indice
dacă a fost făcută o încercare de a epuiza căile de recurs interne disponibile în ceea ce privește faptele care constituie obiectul comunicării, precum și rezultatul unei asemenea încercări, dacă este cazul. Comunicarile privitoare la un caz care face obiectul unui proces in derulare sunt inadmisibile sau se suspenda, dupa caz.
- comunicările privind problemele deja solutionate de catre state în conformitate cu principiile drepturilor omului enunțate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și in convențiile internaționale privind drepturile omului nu sunt luate în considerare.
UNESCO nu este instanță de judecata internațională, mijloacele de actiune consta exclusiv in dialoguri confidentiale cu Guvernele tarilor din care provin presupusele victime, in căutarea unor soluții pe cale amiabilă a cauzelor aduse in atenția UNESCO. Obiectivul UNESCO nu este să condamne sau sanctioneze institutii ale unui stat, ci sa îmbunătățeasca situația presupuselor victime, in spiritul cooperarii internaționale, concilierii și înțelegerii reciproce.
Comunicările trebuie să se refere in mod particular la încălcări ale drepturilor omului aflate în sfera de competență UNESCO. Aceste drepturi, astfel cum este exprimat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, sunt următoarele:
• dreptul la educatie (Articolul 26);
• dreptul de a beneficia de progresul stiintific (Articolul 27);
• dreptul de a participa liber la viata culturala (Articolul 27);
• dreptul la informatie, inclusiv libertatea de opinie si expresie (Articolul 19).
Acestor drepturi li se adaugă altele care constituie complementul lor indispensabil, și anume :
- dreptul la libertatea de gândire și de conștiință (Articolul 18) ;
- dreptul de a căuta, primi și comunica, indiferent de frontiere, informații și idei prin orice mijloace (Articolul 19) ;
- dreptul la protecția intereselor morale și materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică (Articolul 27) ;
- dreptul la libertatea de întrunire și asociere (Articolul 20) pentru activitățile legate de educație, știință, cultură, comunicare si informare.
Din 1978 până în 2015, 597 de comunicari au fost luate în considerare de către Comitetul pentru Convenții și Recomandări.
Procedura de trimitere si examinare a comunicarilor o puteti consulta in urmatorul document, paginile 10 - 39: http://unesdoc.unesco.org/images/0024/002439/243902e.pdf
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
