„Nu am discutat deloc pînă acum despre statistici, nu am numărat îmbolnăvirile aici, am încercat să dau mai departe opinii echilibrate și informații cît mai folositoare.
Hai să vă zic ce cred eu despre numărul de azi - 1030, fiindcă tot aud că statisticile ar fi umflate și că sigur nu e real acest număr de azi.
Urmăresc cu atenție fenomenul și la mine ajung enorm de multe povești. Pot băga mîna în foc că numărul real e mult mai mare. De trei-patru ori. Știu că e preferabil să credem că e mai mic, ne dă senzația că avem un oarecare control.
Însă:
1. Foarte mulți oameni ori nu își dau seama că simptomele lor pot indica Covid, le pun pe seama altor boli (e mai simplu să zici că ai răcit sau ai toxiinfecție decît să te confrunți cu boala care se află pe buzele tuturor) ori își dau seama, dar fac parte din cei care spun că virusul nu există sau e o banală gripă și nici nu se testează, nici nu se izolează. Ei merg la serviciu, în vacanță, în grupurile de prieteni și la rude ca și cum totul ar fi normal. Unii ajung să afle că sînt pozitivi atunci cînd fac testul pentru Grecia, dar nu sînt așa mulți cei care merg în Grecia, pînă la urmă. Suficienți totuși cît să urce numerele de cînd guvernul de la Salonic a introdus obligativitatea testării pentru români.
2. Foarte mulți oameni își dau seama că au boala însă tac chitic - unii se izolează, alții nu - de teama spitalelor, a carantinei, a poveștilor horror ale celor care au avut boala și au fost internați, de teamă să nu fie persiflați sau ocoliți de cunoscuți (bolnavii sînt tratați la noi ca răufăcătorii), nu ajung niciodată în statistici nici ei decît dacă se decompensează fizic semnificativ și au nevoie de îngrijire de urgență. Dar doar un procent (care nu e clar încă) pățește asta, restul rămîne în afara statisticilor.
3. Asimptomaticii, care habar nu au că au virusul și care îl dau sau nu mai departe - oamenii de știință încă nu par să se fi pus de acord pe tema asta.
4. DSP-urile sînt complet depășite, au unul-doi oameni care trebuie să se ocupe de zeci de cazuri zilnice în fiecare județ, nu au capacitatea să mai facă anchete epidemiologice, astfel încît o mică parte dintre contacții celor pozitivi ajung să fie izolați sau urmăriți.
5. Transmiterea e comunitară deja, oricine poate fi purtător sau bolnav acum, fără să aibă habar măcar.
Știu că e tentant - și în multe privințe complet justificat - să minimizăm și să nu avem încredere în autorități. În fond, de ce am avea, mereu ne-au mințit, mereu au gestionat prost situațiile de criză. Însă ne putem folosi gîndirea critică și să evaluăm singuri situația, avînd informații din mai multe părți și acces la suficiente surse, și pro, și contra.
Știu și că ne-am săturat de covidu' ăsta, de știri și discuții despre asta, sîntem sastisiți - însă tocmai asta ne face neglijenți. E bine să luăm în calcul două aspecte:
1. Pandemia asta e probabil cel mai important eveniment istoric al generațiilor noastre, cel mai sever ca implicații după cel de-al doilea război mondial, care va lăsa urme adînci în mentalul colectiv, economia globală, medicină și științā, care va schimba viitorul în feluri pe care acum nu le putem prevedea. Ar fi nefiresc să nu discutăm despre asta - imaginați-vă că pe timpul războiului nu ar fi existat știri din front pentru că cei rămași de acasă nu mai aveau chef de ele. Tot un fel de război e și ăsta, dar unul mult mai complicat, fiindcă dușmanul perfid, necunoscut, invizibil. De altfel, există o mulțime de știri și discuții și din alte zone, dar pe astea cu covidu' le vedem mai abitir fiindcă mintea noastră e preocupată de subiect, deci ne sar în ochi mult mai ușor - un fenomen ce se numește saliență.
2. Din punct de vedere științific, e încă foarte devreme să se știe ceva sigur și clar - chiar dacă nouă ne-a ajuns, pentru oamenii de știință rămîne un virus nou, care trebuie studiat și despre care se comunică permanent tocmai pentru a putea să se afle ceva cu certitudine care să ne ajute să ieșim din asta cu cît mai puține pierderi.
Ce ar ajuta?
Să fim fiecare responsabili, să respectăm acele reguli care au fost de mare folos și acum 100 de ani în pandemia de gripă spaniolă - distanță socială, mască, igienă.
Niscai empatie și o atitudine mai degrabă curioasă decît atotștiutoare. Nu uitați, numai proștii sînt lipsiți de dubii.
Să înțelegem că într-o țară cum e România, sîntem destul de pe cont propriu și că e important să fim alături unii de alții, nu unii împotriva altora. Să avem grijă de noi și de aproapele.
Să ieșim din faza de negare, oricît de confortabilă pare acum va avea costuri neprevăzute și pentru unii foarte mari. Și să rămînem raționali, să ieșim din faza de frică patologică - ambele extreme sînt dăunătoare”, a scris Petronela Rotar pe contul de Facebook.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă în română
