Record de longevitate în România: 148 de ani

Un bărbat din Cluj, născut la începutul secolului al IX-lea și decedat la mijlocul secolului XX, deține recordul național de longevitate, potrivit documentelor. El a trăit 148 de ani, nu și-a construit niciodată o gospodărie, nu a suferit de vreo boală, nu s-a folosit niciodată de sprijinul unui toiag, doar auzul îi slăbise puțin, înainte de a se stinge, "de moarte bună".

Potrivit unei anchete realizate de Jurnalul Național, Maftei Pop, zis și Mutu, s-a născut în anul 1804, în satul Valea Loznii din judeţul Sălaj şi a murit în anul 1952. La vârsta de 40 de ani, clujanul s-a stabilit în satul Osoi, situat la 50 de kilometri de Cluj, unde a rămas până și-a dat utima suflare. A lucrat ca zilier pe la ţărani, dormea afară, atât vara, cât şi iarna, și doar când era foarte frig era invitat să intre să doarmă în casa omului la care se afla ocazional. Localnicii au povestit că Maftei, cel care a condus pe ultimul drum zeci de generații de săteni, umbla cu pieptul gol chiar şi pe vreme de viscol, însă nu a fost bolnav niciodată. Înalt şi “voinic cât doi bivoli”, la 120 de ani Maftei căra pe distanţa de trei kilometri grinzi de 12 metri lungime, mânca cât trei români la un loc, iar o perioadă a consumat alcool zdravăn și a fumat pipă.

Născut cu 17 ani înainte de revoluţia lui Tudor Vladimirescu, când în Franţa încă se afla la putere Napoleon Bonaparte, Maftei Pop a fost contemporan cu Ipsilanti, Bălcescu, Cuza, cu toţi regii României, dar şi cu primii conducători ai Republicii Populare Române. A trecut şi peste majoritatea războaielor importante ale ultimelor două secole ale mileniului, de la cel ruso-turc (1806-1812), la războiul de independenţă (1877), cel balcanic (1913), primul război mondial (1914-1918) şi al doilea război mondial (1939-1945), până la cel din Coreea (1950-1952). Cel mai longeviv român s-a stins din viață în 1952, în plin comunism, apucându-i pe Petru Groza şi Ana Pauker. Molimele și epidemiile catastrofale ale lumii nu l-au atins, nici “Ciuma lui Caragea”, pe care a prins-o pe când avea doar câţiva ani, nici epidemiile de tifos, ciumă, holeră, lepră, ce au făcut ravagii până aproape de zilele noastre.

Viaţa sa a început pe vremea când nu exista nici telegraf şi s-a sfârşit-o când Uniunea Sovietică făcuse deja primele pregătiri pentru cucerirea spaţiului cosmic. Din punct de vedere al istoriei muzicale a ultimelor secole, a simţit că face primii paşi pe pământ atunci când Beethoven compunea Simfonia a 9-a, a trăit odată cu muzicianul Ciprian Porumbescu, trecând în lumea drepţilor cu trei ani înaintea marelui compozitor George Enescu. Astfel de comparaţii oferă dimensiunea cu adevărat impresionantă a vieţii acestui om.

Despre cum arăta românul care deține recordul național de longevitate cu puțin timp înainte de a se stinge, de "moarte bună", a povestit pentru sursa citată un localnic, Ioan Suciu, din Pustuţa, care avea pe atunci 11 ani: avea privirea de vultur şi era iute în mişcări, mergea cu vioiciune, fără toiag și nu era nici cărunt.

Informaţii despre Maftei Pop există şi într-un tratat ştiinţific al academicianului C.I. Parhon, însă cazul său a intrat și în atenția celebrei Ana Aslan. “Ca putere era tânăr şi era privit ca un fenomen”. “Avea o forţă musculară puţin obişnuită. A lucrat la maşina de treierat, maşină primitivă pe care o învârtea cu mâna. Cu o mână trăgea cei doi bivoli puşi la jug. Ducea din pădure trei grinzi în spinare, de la 2-3 kilometri depărtare, peste dealuri, până la 100 de ani. La 120 de ani încă putea purta câte un lemn de 10-12 metri de la 2-3 km”, se arată în studiul publicat de C.I. Parhon.

Academicianul Parhon semnala că Maftei Pop "prezintă o aritmie cardiacă legată de respiraţie. Puls 92 pe minut, radiala nu este îngroşată, tensiunea arterială 160 cu 80" dar și că avea un sistem nervos puternic, cu totul ieşit din comun, dantura îi era încă bună, nu avea probleme cu prostata şi nu suferea nici de ateroscleroză, ca toţi bărbaţii de peste…50 de ani.

Între posibilele explicaţii cu privire la longevitatea extraordinară a bărbatului, C.I. Parhon subliniază faptul că în familia lui au existat centenari (mama şi sora, 110, respectiv 102 ani), dar mai ales că Maftei Pop a trăit toată viaţa muncind şi apoi odihnindu-se numai în aer liber. Un alt factor important ce a acţionat favorabil pentru atingerea unei asemenea vârste înaintate (recordul românesc dovedit prin acte, fără tăgadă) este şi regimul alimentar alcătuit mai mult din zarzavaturi, ciorbe şi lactate, ca şi factorii de climă - s-ar părea favorabili acestui neîncoronat Matusalem dacă nu al lumii, cu siguranţă al României.

Cazul lui Maftei Pop este cât se poate de credibil şi datorită faptului că tatăl românului cu un asemenea record de longevitate era preot. Iar românii erau la acea vreme credincioşi cu toţii, aşa încât cu siguranţă au fost notate naşterea şi botezul său în evidenteţele bisericeşti. Aşa s-a ajuns să-i fie trecută vârsta exactă în certificatul de deces: 148 de ani!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News