Profesorii Robert J. Lefkowitz şi Brian K. Kobilka sunt câștigătorii Premiului Nobel 2012 pentru chimie, pentru studiile asupra receptorilor cuplaţi cu proteina G.
[caption id="attachment_240804" align="alignleft" width="261"] Robert J. Lefkowitz[/caption]Corpul este alcătuit din miliarde de celule, care interacționează între ele. Fiecare celulă are receptori care îi permit să simtă mediul, pentru a se adapta la noi situaţii. Robert Lefkowitz şi Brian Kobilka au primit Premiul Nobel 2012 pentru chimie pentru descoperirile legate de o familie importantă de receptori: receptorii cuplaţi la proteina G, transmite Comitetul Nobel, preluat de rtv.net.
Până acum, nu se ştia cum celulele pot simţi mediul înconjurător. Cercetătorii ştiau că hormonii precum adrenalina aveau efecte puternice: creşteau presiunea sângelui şi făceau inima să bată mai repede. Ei suspectau că suprafeţele celulelor aveau un fel de recipient pentru hormoni, dar nu știau ce conţineau şi cum funcţioneau aceşti receptori.
VEZI ȘI: Serge Haroche şi David J. Wineland, laureaţii premiului Nobel pentru fizică pe 2012
Lefkowitz a început să folosească radioactivitatea în 1968 pentru a găsi receptorii celulelor. Echipa sa a reuşit să extragă receptorul din locul unde se afla, în peretele celular, şi a putut înţelege cât de cât cum funcţionează.
[caption id="attachment_240806" align="alignright" width="171"] Brian K. Kobilka[/caption] În anii 1980, echipa a reuşit al doilea mare succes. Noul membru al echipei Kobilka a izolat gena care codează receptorul β-adrenergic din genomul uman. Abordarea sa creativă i-a permis să îşi atingă ţelul. Când cercetătorii au analizat gena, ei au descoperit că receptorul era similar celui din ochi, care captează lumina. Ei au realizat că există o familie întreagă de receptori care se aseamănă şi care funcţionează cam la fel.VEZI ȘI: Sir John B. Gurdon şi Shinya Yamanaka, Nobel pentru medicină pe 2012Astăzi, această familie de receptori este cunoscută drept receptorii cuplaţi la proteina G. Circa 1.000 de gene codează aceşti receptori, de exemplu, pentru lumină, gust, miros, adrenalină, histamină, dopamină şi serotonină. Aproape jumătate din toate medicamentele ajung la efectul dorit prin intermediul receptorilor cuplaţi la proteina G.Studiile lui Lefkowitz şi Kobilka sunt esenţiale pentru a înţelege cum funcţionează receptorii cuplaţi la proteina G. Mai mult, în 2011, Kobilka a reuşit să realizeze prima imagine a unui receptor β-adrenergic în momentul în care este activat de un hormon şi trimite semnalul către celulă.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News